Numele ei era...Maria!



        Sfântul Nume al Mariei

     "Versiunea greacă a Septuagintei redă Mirjam cu Mariam, Vulgata cu Maria. Semnificaţia numelui este necunoscută, dar mai ales pentru interesul faţă de numele Maicii lui Dumnezeu, dintotdeauna s-a căutat să i se dea un sens, oferind numeroase semnificaţii precum "cea iubită" sau "văzătoarea" sau "suverană", niciunul dintre acestea, însă, nefiind convingător la nivel filologic. Cu toată probabilitatea, avem de a face cu un nume semitic, chiar dacă s-ar căuta originea lui în egipteanul "mrj.t" - "cea iubită".

Pentru devoţiunea faţă de Fecioara Maria, un rol determinant îl are etimologia susţinută de Sf. Ieronim, potrivit căruia numele este compus din ebraicul "mar" (picătură) şi "jam" (mare), astfel încât el îl explică în latină prin Stilla maris, "picătură de mare". Mai târziu, printr-o greşeală de transcriere "stilla" (picătură) devine "stella" (stea), de unde vine şi salutul în imnul latin Ave, maris stella, documentat din secolul IX."

       Acest succint material l-am găsit pe site-ul www.pastoratie.ro şi cred că este binevenit oricărei culturi creştine minimale, având în vedere că numele Maria este cel mai răspândit nume între femei şi este preluat chiar şi de către unii bărbaţi pentru a arăta veneraţia şi iubirea lor pentru Sf. Fecioară Maria. Îmi vine acum în minte recent trecutul la cele veşnice a cardinalului Carlo Maria Martini. Dar mai cunoscut decât el este sfântul Ioan Maria Vianney, sau Alfons Maria de Liguori, sau Maximilian Maria Kolbe. Numele este frumos nu atât pentru etimologia pe care o are, ci mai mult pentru Femeia care l-a purtat. Evanghelistul Luca menţionează numele fecioarei din Nazaret la care este trimis solul cerului: "...iar numele fecioarei era Maria" (Lc. 1,27). Frecvent era numele şi în timpul lui Isus, pentru că amintea de sora lui Moise. Dacă între creştini este atât de des întâlnit, e pentru că el a fost purtat de Mama lui Isus.

       Parcă nu mai putem gândi că Născătoarei de Dumnezeu i s-ar potrivi un alt nume mai frumos decât acesta. Maria e Maria, şi alta ca ea nu poate fi. Nu contează ce înseamnă numele Maria, deoarece noi nu ne gândim câtuşi de puţin la semnificaţia numelui, ci la persoana femeii care s-a făcut purtătoarea Cuvântului Întrupat. De aceea, acest nume capătă prin persoana reală a celei care îl poartă o valoarea atât de mare, o sonoritate unică, o vibraţie aparte în rostire, mai ales în varianta românească. El nu este prea lung şi nici prea scurt, el nu conţine multe consoane. Cele trei vocale îi dau muzicalitate puternică şi expresivitate. Terminarea rostirii lui nu închide gura, ci o lasă deschisă exclamativ, admirativ, pentru că Maria este prilej de uimire continuă, înaintea căreia şi după care nu trebuie să se îngrămădească cuvintele, ci tăcerile rodnice.

    Este sfântul Nume al Mariei, astăzi, 12 septembrie, pentru că Maria l-a sfinţit din abundenţă, l-a făcut să răsune pe toate meridianele pământului. Oricât de mult s-ar repeta acest nume, nu aş ajunge să spun niciodată că e prea frecvent, că e exagerat, că devine neplăcut. El este minunat şi îl rostesc cu plăcere, bucurându-mă astăzi de toate acele persoane care îl poartă şi cerând de la Maria lumina, puritatea şi iubirea ei asupra lor.     

Simț negustoresc

     Un strop de umor

     

      Un negustor umbla dezinteresat prin piaţă, uitându-se la tarabele oamenilor pe care erau expuse tot felul de obiecte vechi spre vânzare. La un moment dat se opreşte din mersul lui agale şi priveşte îndelung la patru statui vechi. Erau statui de bărbaţi, cioplite în lemn, de mărime medie. Ştiind că statuile religioase au căutare în rândul oamenilor, le-a şters cu grijă de praf şi le-a curăţat, apoi le-a expus spre vânzare în magazinul său. Pe etichetele din dreptul lor se puteau citi următoarele nume: ev. Matei, ev. Marcu, ev. Luca, ev. Ioan. Chiar în aceeaşi zi se găsi un cumpărător, însă numai pentru o statuie. Înţelegându-se pentru un preţ destul de bun, a acceptat să fie vândută doar o statuie, ştiind că rămâneau doar trei evanghelişti. Cine să cumpere trei evanghelişti? Statuile rămase nu mai păreau să prezinte aşa o mare atracţie. Ziua următoare în vitrina lui apăreau trei statui pe etichetele cărora se putea citi: Gaşpar, Melchior şi Baltazar.

      Nu au aşteptat mult statuile şi a şi apărut un cumpărător interesat să achiziționeze o singură statuie. Acum mai erau doar două care aşteptau să fie vândute. Cine să mai cumpere doar doi magi? Chibzui puţin negustorul şi aşeză din nou statuile cu grijă, în alte poziții și, desigur, cu alte etichete: sf. Petru şi sf. Paul. Trecând un creştin, s-a grăbit să cumpere statuia sf. Petru, argumentând, fără să fie nevoie și fără să i se ceară, că e patronul lui şi că e cu mai multă trecere la Dumnezeu decât sf. Paul. Acum mai rămânea o singură statuie.Vrând s-o ridice, o scăpă din neatenție jos, și capul i se desprinse de corp. Îngrijorat cum are să scape de ea, s-a gândit în sinea lui și a lăsat să-i treacă prin minte tot ceea ce el văzuse vreodată ca aparținând artei religioase. A doua zi a așezat cele două părți, capul și corpul, în vitrină și a pus următoarea etichetă: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul.  

Retrospectiv

Recunoştinţă

     Ultimele rânduri pe care le-am scris pe blogul meu au fost exact acum o lună, pe 8 august, când mă răvăşeau tot felul de amintiri legate de augusta lună august. Între timp, am fost din nou în concediu, bineînţeles în ţară, acasă, în căutarea şi regăsirea celor dragi.Timpul mi-a fost plin de întâlniri cordiale, de momente de revedere, de împărtăşiri, de celebrări frumoase şi înălţătoare, de tot ceea ce îndeamnă sufletul meu acum la un act de mulţumire sinceră şi adâncă la adresa cerului. E minunat să ai în viaţă oameni cu care să poţi comunica, pe care să-i aştepţi şi pe chipul cărora să citeşti că te aşteaptă; e atât de frumos şi îmbietor să ai întâlniri dezinvolte cu oameni, la care să nu-ţi propui practic nimic profitabil, pentru că scopul lor singur şi cel mai important e însăşi regăsirea şi atingerea dintre suflete; e mângâietor să vezi că te poţi comunica spre bucuria celuilalt şi că celălalt face acelaşi lucru spre bucuria ta. Îi mulţumesc Domnului pentru toţi oamenii dragi pe care mi i-a dat.

    Îi trimit această mulţumire Domnului chiar astăzi, de ziua Mariei. Ba îi trimit recunoştinţa mea chiar prin ea, cu rugămintea de a-i păstra pe toţi cei cu care a lăsat să mi se intersecteze viaţa, inima şi sentimentele, în iubirea sa, în credinţă aleasă şi în toată pacea inimii.



Naşterea Fecioarei Maria

E ziua ta, Marie!

E ziua ta, Marie! Nu pot să nu-ţi vorbesc,
Nu pot sta-n nepăsare, fără să-ţi împletesc,
Măcar un bucheţel de preţioase vorbe,
Pe care să le-aşez în rimă şi în strofe.

Cel fără de-nceputuri ce început ţi-a dat,
Cu Duhul Sfânt alături, priveşte ce-a creat.
Iar Fiul tău, Cuvântul ce încă-i neîntrupat,
Aşteaptă om să fie în sânu-ţi pur, curat.

Nu s-a pripit Treimea când fu să te creeze,
Ci a lăsat şi veacuri, şi oameni să vegheze.
Şi sfinţii tăi părinţi, ca pe o nestemată,
Te-au dobândit târziu, la vârstă nesperată.

Din ceruri, îngeri, toţi, cobor şi fac cunună,
Şi leagănu-nconjoară cu multă voie bună.
Se-ntrec în dezmierdare căci au sub ochi o floare
Din care va răsare un Soare-atât de mare.

Adun azi ce în mine e mai frumos şi scump,
Şi-naintând spre tine, în cântece irump.
Mi-ai fost dată şi mie, şi Mamă, şi Fecioară
Ce-i clipă amară-n viaţă, cu tine o să piară.

Si zilele trecând, cu tine lângă mine,
Mereu simţind în suflet şoptirile-ți divine,
S-aştept cu nerăbdare să vina clipa-n care
Să te admir în cer, să facem sărbătoare.

 

Augusta lună august

Amintiri actualizate

     Acum exact şase zile a început luna august. Pe nesimţite parcă anul acesta. Îmi place această lună din mai multe motive. În primul rând, ea îmi trezeşte tot felul de amintiri. Prima zi a ei îmi aminteşte de începutul activităţii mele ca preot vicar în parohia Rădăuţi acum şase ani, de prima mea predică

ţinută în biserica acestui oraş, despre sfântul Altfons Maria de Liguori. Îmi aminteşte de venirea mea la catedrală, la Iaşi, exact după un an, de timiditatea pe care am avut-o în acea primă zi cu atâţia necunoscuţi şi necunoscute în jurul meu.

Ziua de 2 august a fost una mereu specială, mai ales din punct de vedere liturgic. Era ziua pe care o petreceam în cimitirul satului. Acolo există o capelă cu hramul "Sfânta Maria a îngerilor". Era şi Porţiuncula, ziua în care se dobândea indulgenţă plenară pentru cei răposaţi. Era ziua marilor revederi şi reîntâlniri. Reveneau în sat cei plecaţi la oraş, ajungeau în sat cei plecaţi în Italia sau în alte ţări occidentale, şi sărbătoarea era mare tocmai datorită acestei duble regăsiri: cu cei de sub noi, care populau cimitirul şi care sigur ne întreceau la număr, şi cu noi, cei veniţi acolo, deasupra lor, în mişcare. Ne întâlneam cu cei care se odihneau nestingheriţi de agitaţia lumii pe care o părăsiseră. Îmi plăcea mereu, fiind acolo, să citesc inscripţii, să caut cunoscuţi printre răposaţi, să ţin aspersorul (aşa numeam noi obiectul de care se ajuta preotul pentru a stropi cu apă sfinţită), să mă rog cu cei care se strângeau în spatele crucilor. În felul acesta simţeam că este o comuniune mare între noi, temporală şi atemporală, indiferent de locul unde ne ducem vieţile şi că odată şi-odată ne va aduna cimitirul acela pe toţi laolaltă. Cei plecaţi dincolo erau rememoraţi, recapitulaţi, cumva cuprinşi în unitatea unei familii cu dimensiuni foarte mari, pe arcul întregului timp: trecut, prezent şi viitor, iar faptul că simţeam aşa, mă copleşea de o bucurie pe care o simţeam singur, fără să-mi vină s-o împărtăşesc cu nimeni. Îmi doresc mereu în această zi să nu fiu nicăieri în altă parte din lumea asta decât în cimitirul satului meu, găsindu-mi timp, pe lângă rugăciuni, să mă plimb printre morminte şi să mă gândesc în tihnă, de exemplu, la ce înseamnă să fii şi să nu mai fii şi totuşi să continui să fii.

    Apoi era Schimbarea la Faţă de pe 6 august, zi începând cu care natura se schimba şi ea la faţă, aşa cum auzeam de la bătrânii din sat. Nu începea încă toamna, dar începea savoarea atâtor fructe, pentru că luna gustar îţi dădea voie să guşti deja din multe roade. Tot în acest timp aduceam porumb în lapte de pe câmp, pe care trebuia să-l depănuşez şi să-l pun la fierb şi odată cu el să-mi pun la fiert şi răbdarea. Începeam să-l mâncăm cu un mic moment de mulţumire la adresa cerului că am ajuns şi în anul respectiv să beneficiem din roadele muncii noastre şi din mila Celui de Sus.
    Treceau alte câteva zile şi gândul îmi era la marea solemnitate de pe 15 august, Adormirea Maicii Domnului. Se vorbea de Cacica, de pelerinajul de acolo, de vremea care în Bucovina nu e aceeaşi cu cea din zona Bacăului. Cacica era un prilej de întâlnire cu Maica Domnului, cu mulţi preoţi cunoscuţi, dar mai ales cu colegii de seminar. Recapitulam momente de vacanţă, activiţăţi legate de parohie, cateheze, campusuri, ne lăudam  cu implicarea noastră pastorală atât cât ne permitea condiţia de seminarişti; ne gândeam la porţia de vacanţă rămasă până la începerea unui nou an de liceu sau de facultate. Cred că tocmai din acest motiv sunt iubite pelerinajele, pentru că ele sunt de fiecare dată momente de regăsire cu harurile cerului şi cu chipurile atâtor oameni cunoscuţi, o prefigurare frumoasă a ceea ce ne aşteaptă în viaţa de dincolo.
    Zilele treceau şi totul era din ce în ce mai copt: prin grădini: merele, perele, prunele; pe câmpii: bostanii, fasolea, porumbul; pe dealuri: strugurii, murele. Era o senzaţie generală plăcută să vezi câmpiile decolorându-se şi să știi că zilele toride sunt pe sfârşite, că luna îşi căpăta treptat măreţia ei, aşa cum o indica şi numele: august.
    Bucuriile naturii şi bucuriile ce decurgeau din întâlnirea cu atâţia oamenii erau rezervate - şi asta îmi era din ce în ce mai mult clar, de la an la an - chiar acestei a opta luni a anului. Pentru plinătatea şi încărcătura de emoţii şi evenimente şi-a câştigat pentru mine un statut cumva privilegiat, iar amintirile cuprinse pe arcul celor 31 de zile ale ei am ţinut să mi le actualizez în rezumat. Celor care trezesc sentimente similiare celor descrise de mine, celor care savurează încă zilele de vacanţă şi concediu, le doresc destindere plăcută, relaxare revigorantă, linişte interioară şi bucurie pentru tot ceea ce face Domnul pentru noi prin intermediul naturii şi prin ceilalţi oameni, în augusta lună august.