Naşterea Fecioarei Maria

E ziua ta, Marie!

E ziua ta, Marie! Nu pot să nu-ţi vorbesc,
Nu pot sta-n nepăsare, fără să-ţi împletesc,
Măcar un bucheţel de preţioase vorbe,
Pe care să le-aşez în rimă şi în strofe.

Cel fără de-nceputuri ce început ţi-a dat,
Cu Duhul Sfânt alături, priveşte ce-a creat.
Iar Fiul tău, Cuvântul ce încă-i neîntrupat,
Aşteaptă om să fie în sânu-ţi pur, curat.

Nu s-a pripit Treimea când fu să te creeze,
Ci a lăsat şi veacuri, şi oameni să vegheze.
Şi sfinţii tăi părinţi, ca pe o nestemată,
Te-au dobândit târziu, la vârstă nesperată.

Din ceruri, îngeri, toţi, cobor şi fac cunună,
Şi leagănu-nconjoară cu multă voie bună.
Se-ntrec în dezmierdare căci au sub ochi o floare
Din care va răsare un Soare-atât de mare.

Adun azi ce în mine e mai frumos şi scump,
Şi-naintând spre tine, în cântece irump.
Mi-ai fost dată şi mie, şi Mamă, şi Fecioară
Ce-i clipă amară-n viaţă, cu tine o să piară.

Si zilele trecând, cu tine lângă mine,
Mereu simţind în suflet şoptirile-ți divine,
S-aştept cu nerăbdare să vina clipa-n care
Să te admir în cer, să facem sărbătoare.