Pluguşor 2014

Urătură

Aho, aho surori şi fraţi

Şi voi cei interesaţi

De pe blog să nu plecaţi

Ci pe loc să v-aşezaţi

Şi urarea mi-ascultaţi.

Nu e ea chivernisită

Nu-i aleasă, nu-i spoită,

Totuşi trebuie auzită

Urare à la Cristian

Aţi primit şi-acum un an

De atunci trecură zile

Şi s-au scris câteva file

Gânduri mici şi rumegate

Au ajuns verbalizate,

 Reflecţii dacă-am scris

Scurt am fost şi doar concis,

Că doar sunteţi ocupaţi

De lene nealteraţi,

Şi ce găsiţi în cuvinte

Vreţi s-ajungă şi la minte

Să s-aşeze chiar pe cord

Şi să fie în acord

Cu ce cere conştiinţa

Sau ne impune credinţa

Frunză verde de cais

Să s-audă-n paradis

Mănaţi măăi, hăăi, hăăi! 

Dacă nu am reuşit

Să vă scriu cum aţi voit,

De greşeli s-au strecurat

Cum voi nu v-aţi aşteptat

Dacă ce am exprimat

A fost uneori blazat

Şi-acribia a lipsit

Şi stilul poate-amorţit

Rogu-vă pe fiecare

Să-mi daţi grabnic...dezlegare.

Frunză verde maghiran

Să s-audă şi-ntr-un an

Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Tot ce a fost rău, păcat

În anul ce-a expirat

Să se uite, să dispară

Un nou duh în noi s-apară

Să avem intenţii fine

Nu urâte, nu meschine

Să optăm pentru virtute

Şi acum, şi-n senectute

Să fim oameni cordiali

Deloc superficiali

Să alegem ce-i corect

Demn de noi şi înţelept

Şi în ceas de suferinţă

Să avem îngăduinţă

Şi răbdare tot mereu

Cu al nostru Dumnezeu

Nu pretenţii-nfumurate

Aşteptări infatuate

Ci credinţă de granit

Şi un spirit şlefuit

O speranţă mereu trează

Şi-o iubire ce cutează

Să-nvingă şi-amar şi acru

Ca să stea numai în sacru

Frunză verde iasomie

Domnul lăudat să fie 

Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Gânduri şi intenţii bune

Anul nou să-l încunune

Cuvântul venit din cer

Schimbe tot ce-i efemer

Cuvintele noastre multe

Pe Cuvânt să nu-l insulte 

Să vădim inteligenţă

Şi în fapte coerenţă, 

Să fim buni la aplicaţii

Nu pierduţi prin divagaţii

Să deschidem Cartea Sfântă

Care sufletul l-avântă

Spre lumini de sus astrale

Nu spre chestii mici banale

Şi un vers de memorăm

Sufletul ni-l încărcăm

Cu tot ce e sacrosant
Nu doar azi interesant
Cu cunoaştere perenă
Pentru o viaţă serenă.  

Frunză verde, câtă-i glia
Să se-audă-n România
Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Nu sunt urător de seamă
Şi-a-nceput să-mi fie teamă
Că rostesc poate prea multe
Inutile şi inculte.
Fără a vă călca în prag
Vă anunţ că mă retrag,

Specialist nu sunt în rime
Doar în lucruri strict infime
Decât să vă plictisesc 
Mai degrabă mă opresc
Şi cu o suflare-adâncă
Dintr-un piept ce nu-i de stâncă
Vă urez din inimioară
Viaţă lungă şi uşoară
Ani să curgă peste voi
De să-i număraţi în doi
Harul vină-n orice casă
Bucate pe orice masă
Rugăciune-n orice gură
Şi pe şes, şi-n curmătură
Pe blog de mai lecturaţi
Să fiţi toţi edificaţi
Fie-vă efervescent
Ajutor spre transcendent

Frunză verde, fulgi de nea
Pun punct la urarea mea. 

Mănaţi măi, hăă, hăăi! 



(Urarea se lasă completată cu plăcere!)

Un conflict deschis!

Omul de zăpadă şi iepuraşul

     "Cerul albastru, ghiocelul alb şi păsările-n ciripit suav, cântă şi-anunţă lumii ne-ncetat, Cristos cu slavă a-nviat". Aşa cântam în fiecare an, de Paşti, când vremea, pe lângă sărbătoarea în sine, recomanda şi chiar susţinea asemenea versuri. Anul acesta a fost altfel. A nins, a fost frig, a fost pe alocuri și ceață. Mă întrebam ce ar mai fi lipsit peisajului disconfortant de afară. Şi când mă gândesc că ziua de Crăciun am trăit-o la 10 grade Celsius, mă apucă auto-compasiunea. Cine să fi avut nevoie de o așa inversiune? Le-am admirat pe păsărele. Au venit când "știau" că se face primăvară, dar au găsit zăpadă și frig. În ciuda neprielnicei vremi, ele au cântat în fiecare dimineață, dând deșteptare unei naturi care zăcea mai departe în amorțeala iernii. Mă uitam pe fereastră şi le vedeam mişcările zglobii; le auzeam ciripitul voios şi nepăsător faţă de vreme. Era o îmbinare ciudată. Cântecul lor mi-l asociam cu răsăritul de soare, cu temperatura crescândă, cu lumină din ce în ce mai puternică. Absenţa cadrului exterior n-a amuţit în ele muzica matinală, rezervată dimineţilor de martie şi aprilie. Însă era ceva antitetic, o suprapunere nereuşită.

     Ilustraţia de mai jos arată un conflict clar şi o luare de măsură. Omul de zăpadă, cu frigul şi cu ninsoarea care nu mai conteneşte, îşi prelungeşte viaţa nepermis de mult şi calcă peste hotarul de timp care i-a fost rezervat lui, subminând în felul acesta perioada "consacrată" iepuraşului. Încăpăţânarea lui de a se retrage, provoacă iritaţie în acesta din urmă, constrâns să recurgă la măsuri drastice.
 Speranţa în noi este în creştere. Deja albul de afară s-a făcut tot mai  invizibil. Zăpezile se topesc. Va veni primavara, iar omul de zăpada va fi binevenit din nou, în anotimpul care îi este rezervat, şi numai atunci! Acum ne dorim soare, căldură, flori şi ciripit nestingherit de păsărele!  


     

Anunț de maximă importanță!

....sosirea lui Dumnezeu!

 

 

 

 

     O parohie vieneză, cu spirit vizibil inventiv și plin de umor, a ținut să-i informeze pe credincioși de marele eveniment care se va petrece în doar câteva zile, la o oră exactă. Țin să precizez că imaginea este luată din săptămânalul diecezei de Graz-Seckau, Sonntagsblatt, ultimul număr. Pentru cei care nu sunt siguri de înțelesul cuvântului Gott, spun doar că el este corespondentul englezescului God (asta pentru o reținere mai ușoară). God e prea universal (în orice sens am lua-o!) ca să mai necesite traducere. 

 

  

 

 

 



Amor cu umor

Iubirea le depăşeşte pe toate

 

 

 

    Lui Charlie Chaplin îi recunosc cu uşurinţă geniul în comedie. Filmele pe care le are împreună cu scurtmetrajele (îmi) dovedesc din plin acest lucru. El transmite mesaje cu orice gesticulaţie, cu orice mişcare a mâinilor sau a altor părţi ale corpului. C. Chaplin nu îţi stârneşte doar râsul, ci şi cele mai puternice emoţii (ex. discursul final din filmul Marele dictator sau ultima scena din filmul City lights, ca sa nu mai spun de filmul The Kid, unde există secvenţe mişcătoare pentru orice om dotat cu o inimă: mă gândesc aici la rugăciunea dinaintea mesei) pe un registru foarte vast: bucurie, compasiune, durere, revoltă, nemulţumire, resemnare etc.

     Pe Buster Keaton, personajul principal al acestui scurtmetraj îndrăznesc să-l consider o rudă apropiată a lui Charlie Chaplin, bineînţeles în domeniul cinematografic, genul comedie. Au fost contemporani, însă n-au împăţit mai deloc platoul de filmare. Poate că erau prea mari ca să încapă amândoi pe el!?! Keaton este actorul pe chipul căruia e săpată seriozitatea, supranumit fiind omul cu chipul de piatră care nu a zâmbit niciodată. Filmele în care este atât regizor cât şi actor principal îl plasează în împrejurări care scot în evidenţă condiţia lui fizică extraordinară, indispensabilă pentru realizarea atâtor scenarii.   

      În Neighbors este vorba despre o iubire presărată cu tot felul de peripeţii şi încercări. Părinţii îşi exprimă dezacordul cu privire la relaţia de iubire dintre copiii lor. Cu toate acestea, cei doi sunt hotărâţi să înfrunte orice divergenţă şi obstacol. Gardul dintre locuinţe este mare şi totuşi accesibil pentru înmânarea unei misive pe care nu scrie decât esenţialul (la puterea a doua!). Vorbăria nu e multă. Acţiunile curg.  În tabloul iubirii  se înscriu valori precum pudoarea, decenţa, şi sfiala. Şi efectul lor este unul puternic. Unde sunt acestea astăzi şi cine remarcă sau reclamă lipsa lor? Iubirea, dacă există, trebuie să fie capabilă să înfrunte toate obstacolele. Şi filmul se face transmiţătorul acestui mesaj într-o suită de circumstanţe de un comic abundent. 

    Am celebrat în parohia prezentă câteva cununii şi mi s-a vorbit la un moment de un obicei ciudat: în drumul lor spre biserică, mirii trebuie să dea la o parte toate obstacolele (pregătite şi aranjate de rubedenii, mai exact de prietenii sau verişorii mirilor: crengi aruncate pe stradă, blocarea străzii, ocoliri obligatorii) pentru a demonstra tuturor că nimic nu-i poate împiedica de la încheierea legământului matrimonial dinaintea lui Dumnezeu, că iubirea lor e atât de puternică încât e în stare să învingă toate obstacolele. Filmuleţul, cum spuneam, livrează şi el acest mesaj, cu tot umorul de care poate să aibă parte un amor atât de mare, precum cel dintre copii unor Neighbors. Umor face parte din panoplia sentimentor prin care se transmite iubirea. O iubire fără umor e în multe împrejurări posacă şi uscată. Sau mă înşel?!
   Filmul este silenţios, ochii sunt solicitaţi mult în urmărirea detaliilor, a limbajului non-verbal. Dar şi urechile se bucură de un alint muzical permanent. Fondul muzical care însoţeşte acţiunile e cum nu se poate mai potrivit. O alternanţă jucăuşă de pian şi vioară, cu modulaţii menite să dea culoare şi intensitate comicului. Merită atenţie şi acest aspect! Însă mai mult decât orice, frumuseţea unei iubiri împodobite de decenţă, pudoare, discreţie.

  

 

 

 

    

Umor neprevăzut

Umorul este cea mai mare binecuvântare a oamenilor (Mark Twain)

     Următoarele rânduri sunt nereuşite formulări de anunțuri parohiale, culese de la afişier şi din ziarele publicate de diferite parohii. Pe cât de nereușite, pe atât de amuzante.

• Pentru duminică este prevăzută o colectă specială pentru noul covor din biserică. Cine vrea să lase ceva pe el, este rugat să anunțe în prealabil și să aducă cu sine o hârtie.

•  Iulian și Carina şi-au început pe data de 24 octombrie viața matrimonială. Cu acest moment solemn s-a terminat o prietenie pe care o încheiaseră deja în anii de școală.

•  În după-amiaza acestei zile se celebrează sfânta Liturghie atât în partea de nord cât și în partea de sud. Copiii vor fi botezați în ambele părți.

• Pentru toți cei care au copii și încă nu știu. La subsolul parohiei este o ofertă de îngrijire a lor.

• Pastorul va ține predica lui de despărțire, iar după aceea corul va intona cântecul: "Bucurați-vă și veseliți-vă!"

• Joi, începând cu ora 17 va avea loc întâlnirea clubului mamelor tinere. Cine vrea să devină o mamă tânără şi să facă parte din acest club, este rugat să ia legătura cu părintele paroh la oficiul parohial.

• Pentru că este duminica Paştelui, o rugăm pe doamna Annie să vină în faţă şi să depună un ou pe altar.

• Duminica viitoare va cânta pentru prima oară ca solistă doamna Vinson, la liturghia de dimineaţă. În continuare, parohul va vorbi pe o temă cu titlul: "A fost o experienţă groaznică"

• 22 de membri au fost la întâlnirea de ieri, la casa doamnei Marsha. Doamna Rankin, la final, a cântat piesa: "Dumnezeu singur ştie de ce".

• Vineri seară, copiii clasei a 8-a vor interpreta la subsolul bisericii lucrarea Hamlet. Membrii parohiei sunt rugaţi să participe la această tragedie.

• Nu vă lasaţi omorâţi de grijile dumneavoastră - lăsaţi Biserica să vă ajute în acest sens.