Pluguşor 2014

Urătură

Aho, aho surori şi fraţi

Şi voi cei interesaţi

De pe blog să nu plecaţi

Ci pe loc să v-aşezaţi

Şi urarea mi-ascultaţi.

Nu e ea chivernisită

Nu-i aleasă, nu-i spoită,

Totuşi trebuie auzită

Urare à la Cristian

Aţi primit şi-acum un an

De atunci trecură zile

Şi s-au scris câteva file

Gânduri mici şi rumegate

Au ajuns verbalizate,

 Reflecţii dacă-am scris

Scurt am fost şi doar concis,

Că doar sunteţi ocupaţi

De lene nealteraţi,

Şi ce găsiţi în cuvinte

Vreţi s-ajungă şi la minte

Să s-aşeze chiar pe cord

Şi să fie în acord

Cu ce cere conştiinţa

Sau ne impune credinţa

Frunză verde de cais

Să s-audă-n paradis

Mănaţi măăi, hăăi, hăăi! 

Dacă nu am reuşit

Să vă scriu cum aţi voit,

De greşeli s-au strecurat

Cum voi nu v-aţi aşteptat

Dacă ce am exprimat

A fost uneori blazat

Şi-acribia a lipsit

Şi stilul poate-amorţit

Rogu-vă pe fiecare

Să-mi daţi grabnic...dezlegare.

Frunză verde maghiran

Să s-audă şi-ntr-un an

Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Tot ce a fost rău, păcat

În anul ce-a expirat

Să se uite, să dispară

Un nou duh în noi s-apară

Să avem intenţii fine

Nu urâte, nu meschine

Să optăm pentru virtute

Şi acum, şi-n senectute

Să fim oameni cordiali

Deloc superficiali

Să alegem ce-i corect

Demn de noi şi înţelept

Şi în ceas de suferinţă

Să avem îngăduinţă

Şi răbdare tot mereu

Cu al nostru Dumnezeu

Nu pretenţii-nfumurate

Aşteptări infatuate

Ci credinţă de granit

Şi un spirit şlefuit

O speranţă mereu trează

Şi-o iubire ce cutează

Să-nvingă şi-amar şi acru

Ca să stea numai în sacru

Frunză verde iasomie

Domnul lăudat să fie 

Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Gânduri şi intenţii bune

Anul nou să-l încunune

Cuvântul venit din cer

Schimbe tot ce-i efemer

Cuvintele noastre multe

Pe Cuvânt să nu-l insulte 

Să vădim inteligenţă

Şi în fapte coerenţă, 

Să fim buni la aplicaţii

Nu pierduţi prin divagaţii

Să deschidem Cartea Sfântă

Care sufletul l-avântă

Spre lumini de sus astrale

Nu spre chestii mici banale

Şi un vers de memorăm

Sufletul ni-l încărcăm

Cu tot ce e sacrosant
Nu doar azi interesant
Cu cunoaştere perenă
Pentru o viaţă serenă.  

Frunză verde, câtă-i glia
Să se-audă-n România
Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Nu sunt urător de seamă
Şi-a-nceput să-mi fie teamă
Că rostesc poate prea multe
Inutile şi inculte.
Fără a vă călca în prag
Vă anunţ că mă retrag,

Specialist nu sunt în rime
Doar în lucruri strict infime
Decât să vă plictisesc 
Mai degrabă mă opresc
Şi cu o suflare-adâncă
Dintr-un piept ce nu-i de stâncă
Vă urez din inimioară
Viaţă lungă şi uşoară
Ani să curgă peste voi
De să-i număraţi în doi
Harul vină-n orice casă
Bucate pe orice masă
Rugăciune-n orice gură
Şi pe şes, şi-n curmătură
Pe blog de mai lecturaţi
Să fiţi toţi edificaţi
Fie-vă efervescent
Ajutor spre transcendent

Frunză verde, fulgi de nea
Pun punct la urarea mea. 

Mănaţi măi, hăă, hăăi! 



(Urarea se lasă completată cu plăcere!)