Noaptea Naşterii lui Isus!

Este seara zilei de 24 decembrie. O seară cum alta anul nu are în tot cuprinsul său. Lumea sărbătoreşte. Copiii cântă, oameni îşi transmit cele mai frumoase şi cordiale gânduri, locuinţele sunt împodobite. Totul pentru că e...Crăciunul. Ce minune de sărbătoare e Crăciunul! Ce să facem să-l simţim mai intens? Cum să ne alegem simţirile? Cât de copii să devenim ca să vibrăm în farmecul lui ceresc? 

    Mi-e gândul în această seară la multele seri de Ajun din copilărie când intonam colinde ore întregi, în pragul caselor din satul meu; când stăteam ca ministrant în faţa altarului, în timpul sfintei Liturghii din Noaptea de Crăciun, cercetând cu atenţie ieslea şi personajele dinaintea mea, înecându-mi privirea în chipul plăpând al Pruncuşorului; cum jucam în scenetele la biserică, fie ca păstoraș, fie ca Iosif sau alt personaj...  

    Gândul îmi este în această seară însă mai ales la primul Crăciun de pe acest pământ, la acea noapte tainică în care Betleemul întreg era învăluit în întuneric. Până când acesta a fost străpuns de Lumina care venea din înălţimile cereşti. Şi acea noapte a devenit o noapte luminată! Unică este noaptea în care s-a născut pentru noi Fiul lui Dumnezeu; o alta asemenea ei nu va cunoaşte omenirea! În ce simplitate a fost învăluită şi în câtă tăcere! De ce nu s-a auzit de Prunc pe tot pământul? De ce să-i fi plăcut lui Dumnezeu tocmai încăperea unui grajd pentru unicul său Fiu? De ce nu au trâmbiţat îngerii în toate colţurile pământului ca omenirea întreagă să se trezescă și să plece spre ieslea Betleemului? Nimic din luminile de astăzi, din fastul sărbătorii noastre. Nimic n-a cunoscut atunci Crăciunul. Unde să se găsească un contrast mai mare între ceea ce este Dumnezeu şi felul cum alege el să fie om între oameni?! Contrastul e uimire! 

     Voi cânta împreună cu miile de credincioşi de pretudindeni despre această noapte, bucurându-mă de ea aşa cum nu mă bucur de nici una din nopţile din an. Îmi doresc tare ca Pruncul divin să vină şi în încăperea sufletului meu. Va găsi şi aici tăceri şi obscurităţi, umbre şi îndoieli, zbucium şi străduinţe, mizerii şi neputinţe de tot felul! Va trebui să prefere din nou un asemenea grajd, pe care va putea să-l umple cu lumina sa. Îmi doresc o noapte de vis, o noapte în care Pruncul să binevoiască să intre şi la mine. În mine. Din moment ce a preferat atunci grajdul, va trebui să mă accepte aşa cum sunt. Eu nu voi face altceva decât să mă bucur şi să jubilez împreună cu păstorii şi cu îngerii şi cu cine mai vrea din soborul ceresc, tot repetându-mi că iarăşi s-a născut Isus!