Aprind lumânarea îngerilor!

     În această seară am aprins la coroană a patra lumânare: lumânarea îngerilor. Crăciunul este atât de aproape, iar zilele sunt încărcate cu un farmec tot mai mare. Se cântă mult, se fac urări, se povestesc tot felul de istorioare cu Naşterea Pruncului divin, cu păstoraşii străfulgeraţi de lumina cerească, cu măgarul grijuliu de apariţia neaşteptată a oaspeţilor chiar în "locuinţa" lui şi, nu în ultimul rând cu îngeraşii vestitori de mare bucurie, coborând din cer. Din panoplia Crăciunului nu pot lipsi îngerii. Îmi vine în minte vechiul colind din care atunci când mergeam la colindat, cântam cel puţin patru strofe: "Cântă-n coruri mii şi mii, îngeri drăgălaşi". Îmi imaginam cu mintea de atunci cum au umplut îngeraşii grajdul unde a venit Isus pe lume.  

     Aprinderea lumânării îngerilor ar trebui să ne ofere o anumită inspirație pentru săptămâna ce urmează. Faptul că Fiul lui Dumnezeu venea pe pământ, nu i-a lăsat pe îngerași indiferenți în cerul lor umplut de fericire. Evenimentul era prea mare ca să-l rateze în desfătări chiar și paradisiace. Coborând pe pământ, ei nu l-au trăit totuși doar pentru ei. Au vrut neapărat să-l comunice. Cum să valorificăm în aceste zile gestul îngerilor? Ce să comunicăm? Cum să ne alegem subiecţii şi cum subiectele de discuţie? Suntem asaltați de tot felul de cereri de a fi caritativi, de a ne deschide inimile, de a fi darnici în chiar acest timp. Uneori într-atât că ne apucă resentimentul și aversiunea. Tentația de a reacționa distanțat și rece am înțeles pentru mine că este într-adevăr o tentație și nu o înțeleaptă decizie. Neputința de a veni în ajutorul tuturor e un sentiment neplăcut și general. Dar și benefic: ne dăm seama că suntem niște neputincioși în fond și ne determină să creștem miza pe intervenția lui Dumnezeu. Însă pentru ceva anume, pentru un lucru sau două gândite în taină, în folosul celuilalt am avea și priceperea necesară și mijloacele. Să fie ceva în sensul acesta: o felicitare trimisă nemotivat, un semn material plasat cuiva necunoscut, un timp afectat pentru ajutor. Este bine să ieșim din noi înșine, să facem ceva fără a ne gândi câtuși de puțin la aprecierea de după, la mulțumiri, la recunoștință. A patra lumânare poate fi o subînțeleasă invitație de a lumina poate de data asta nu atât în interiorul meu, pentru mine, cât mai ales în exterior, pentru cineva anume, pentru niște oameni plasați mai departe de centru, de atenția publicului, de ajutorul multora. Am întreprinde o muncă...angelică.