Amor cu umor

Iubirea le depăşeşte pe toate

 

 

 

    Lui Charlie Chaplin îi recunosc cu uşurinţă geniul în comedie. Filmele pe care le are împreună cu scurtmetrajele (îmi) dovedesc din plin acest lucru. El transmite mesaje cu orice gesticulaţie, cu orice mişcare a mâinilor sau a altor părţi ale corpului. C. Chaplin nu îţi stârneşte doar râsul, ci şi cele mai puternice emoţii (ex. discursul final din filmul Marele dictator sau ultima scena din filmul City lights, ca sa nu mai spun de filmul The Kid, unde există secvenţe mişcătoare pentru orice om dotat cu o inimă: mă gândesc aici la rugăciunea dinaintea mesei) pe un registru foarte vast: bucurie, compasiune, durere, revoltă, nemulţumire, resemnare etc.

     Pe Buster Keaton, personajul principal al acestui scurtmetraj îndrăznesc să-l consider o rudă apropiată a lui Charlie Chaplin, bineînţeles în domeniul cinematografic, genul comedie. Au fost contemporani, însă n-au împăţit mai deloc platoul de filmare. Poate că erau prea mari ca să încapă amândoi pe el!?! Keaton este actorul pe chipul căruia e săpată seriozitatea, supranumit fiind omul cu chipul de piatră care nu a zâmbit niciodată. Filmele în care este atât regizor cât şi actor principal îl plasează în împrejurări care scot în evidenţă condiţia lui fizică extraordinară, indispensabilă pentru realizarea atâtor scenarii.   

      În Neighbors este vorba despre o iubire presărată cu tot felul de peripeţii şi încercări. Părinţii îşi exprimă dezacordul cu privire la relaţia de iubire dintre copiii lor. Cu toate acestea, cei doi sunt hotărâţi să înfrunte orice divergenţă şi obstacol. Gardul dintre locuinţe este mare şi totuşi accesibil pentru înmânarea unei misive pe care nu scrie decât esenţialul (la puterea a doua!). Vorbăria nu e multă. Acţiunile curg.  În tabloul iubirii  se înscriu valori precum pudoarea, decenţa, şi sfiala. Şi efectul lor este unul puternic. Unde sunt acestea astăzi şi cine remarcă sau reclamă lipsa lor? Iubirea, dacă există, trebuie să fie capabilă să înfrunte toate obstacolele. Şi filmul se face transmiţătorul acestui mesaj într-o suită de circumstanţe de un comic abundent. 

    Am celebrat în parohia prezentă câteva cununii şi mi s-a vorbit la un moment de un obicei ciudat: în drumul lor spre biserică, mirii trebuie să dea la o parte toate obstacolele (pregătite şi aranjate de rubedenii, mai exact de prietenii sau verişorii mirilor: crengi aruncate pe stradă, blocarea străzii, ocoliri obligatorii) pentru a demonstra tuturor că nimic nu-i poate împiedica de la încheierea legământului matrimonial dinaintea lui Dumnezeu, că iubirea lor e atât de puternică încât e în stare să învingă toate obstacolele. Filmuleţul, cum spuneam, livrează şi el acest mesaj, cu tot umorul de care poate să aibă parte un amor atât de mare, precum cel dintre copii unor Neighbors. Umor face parte din panoplia sentimentor prin care se transmite iubirea. O iubire fără umor e în multe împrejurări posacă şi uscată. Sau mă înşel?!
   Filmul este silenţios, ochii sunt solicitaţi mult în urmărirea detaliilor, a limbajului non-verbal. Dar şi urechile se bucură de un alint muzical permanent. Fondul muzical care însoţeşte acţiunile e cum nu se poate mai potrivit. O alternanţă jucăuşă de pian şi vioară, cu modulaţii menite să dea culoare şi intensitate comicului. Merită atenţie şi acest aspect! Însă mai mult decât orice, frumuseţea unei iubiri împodobite de decenţă, pudoare, discreţie.