Numele ei era...Maria!



        Sfântul Nume al Mariei

     "Versiunea greacă a Septuagintei redă Mirjam cu Mariam, Vulgata cu Maria. Semnificaţia numelui este necunoscută, dar mai ales pentru interesul faţă de numele Maicii lui Dumnezeu, dintotdeauna s-a căutat să i se dea un sens, oferind numeroase semnificaţii precum "cea iubită" sau "văzătoarea" sau "suverană", niciunul dintre acestea, însă, nefiind convingător la nivel filologic. Cu toată probabilitatea, avem de a face cu un nume semitic, chiar dacă s-ar căuta originea lui în egipteanul "mrj.t" - "cea iubită".

Pentru devoţiunea faţă de Fecioara Maria, un rol determinant îl are etimologia susţinută de Sf. Ieronim, potrivit căruia numele este compus din ebraicul "mar" (picătură) şi "jam" (mare), astfel încât el îl explică în latină prin Stilla maris, "picătură de mare". Mai târziu, printr-o greşeală de transcriere "stilla" (picătură) devine "stella" (stea), de unde vine şi salutul în imnul latin Ave, maris stella, documentat din secolul IX."

       Acest succint material l-am găsit pe site-ul www.pastoratie.ro şi cred că este binevenit oricărei culturi creştine minimale, având în vedere că numele Maria este cel mai răspândit nume între femei şi este preluat chiar şi de către unii bărbaţi pentru a arăta veneraţia şi iubirea lor pentru Sf. Fecioară Maria. Îmi vine acum în minte recent trecutul la cele veşnice a cardinalului Carlo Maria Martini. Dar mai cunoscut decât el este sfântul Ioan Maria Vianney, sau Alfons Maria de Liguori, sau Maximilian Maria Kolbe. Numele este frumos nu atât pentru etimologia pe care o are, ci mai mult pentru Femeia care l-a purtat. Evanghelistul Luca menţionează numele fecioarei din Nazaret la care este trimis solul cerului: "...iar numele fecioarei era Maria" (Lc. 1,27). Frecvent era numele şi în timpul lui Isus, pentru că amintea de sora lui Moise. Dacă între creştini este atât de des întâlnit, e pentru că el a fost purtat de Mama lui Isus.

       Parcă nu mai putem gândi că Născătoarei de Dumnezeu i s-ar potrivi un alt nume mai frumos decât acesta. Maria e Maria, şi alta ca ea nu poate fi. Nu contează ce înseamnă numele Maria, deoarece noi nu ne gândim câtuşi de puţin la semnificaţia numelui, ci la persoana femeii care s-a făcut purtătoarea Cuvântului Întrupat. De aceea, acest nume capătă prin persoana reală a celei care îl poartă o valoarea atât de mare, o sonoritate unică, o vibraţie aparte în rostire, mai ales în varianta românească. El nu este prea lung şi nici prea scurt, el nu conţine multe consoane. Cele trei vocale îi dau muzicalitate puternică şi expresivitate. Terminarea rostirii lui nu închide gura, ci o lasă deschisă exclamativ, admirativ, pentru că Maria este prilej de uimire continuă, înaintea căreia şi după care nu trebuie să se îngrămădească cuvintele, ci tăcerile rodnice.

    Este sfântul Nume al Mariei, astăzi, 12 septembrie, pentru că Maria l-a sfinţit din abundenţă, l-a făcut să răsune pe toate meridianele pământului. Oricât de mult s-ar repeta acest nume, nu aş ajunge să spun niciodată că e prea frecvent, că e exagerat, că devine neplăcut. El este minunat şi îl rostesc cu plăcere, bucurându-mă astăzi de toate acele persoane care îl poartă şi cerând de la Maria lumina, puritatea şi iubirea ei asupra lor.