Simț negustoresc

     Un strop de umor

     

      Un negustor umbla dezinteresat prin piaţă, uitându-se la tarabele oamenilor pe care erau expuse tot felul de obiecte vechi spre vânzare. La un moment dat se opreşte din mersul lui agale şi priveşte îndelung la patru statui vechi. Erau statui de bărbaţi, cioplite în lemn, de mărime medie. Ştiind că statuile religioase au căutare în rândul oamenilor, le-a şters cu grijă de praf şi le-a curăţat, apoi le-a expus spre vânzare în magazinul său. Pe etichetele din dreptul lor se puteau citi următoarele nume: ev. Matei, ev. Marcu, ev. Luca, ev. Ioan. Chiar în aceeaşi zi se găsi un cumpărător, însă numai pentru o statuie. Înţelegându-se pentru un preţ destul de bun, a acceptat să fie vândută doar o statuie, ştiind că rămâneau doar trei evanghelişti. Cine să cumpere trei evanghelişti? Statuile rămase nu mai păreau să prezinte aşa o mare atracţie. Ziua următoare în vitrina lui apăreau trei statui pe etichetele cărora se putea citi: Gaşpar, Melchior şi Baltazar.

      Nu au aşteptat mult statuile şi a şi apărut un cumpărător interesat să achiziționeze o singură statuie. Acum mai erau doar două care aşteptau să fie vândute. Cine să mai cumpere doar doi magi? Chibzui puţin negustorul şi aşeză din nou statuile cu grijă, în alte poziții și, desigur, cu alte etichete: sf. Petru şi sf. Paul. Trecând un creştin, s-a grăbit să cumpere statuia sf. Petru, argumentând, fără să fie nevoie și fără să i se ceară, că e patronul lui şi că e cu mai multă trecere la Dumnezeu decât sf. Paul. Acum mai rămânea o singură statuie.Vrând s-o ridice, o scăpă din neatenție jos, și capul i se desprinse de corp. Îngrijorat cum are să scape de ea, s-a gândit în sinea lui și a lăsat să-i treacă prin minte tot ceea ce el văzuse vreodată ca aparținând artei religioase. A doua zi a așezat cele două părți, capul și corpul, în vitrină și a pus următoarea etichetă: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul.