De la Isus învăţăm cum să suferim

8 februarie

Meditează

„Toţi te caută”, reţinem din evanghelia de astăzi. Pe Isus îl caută toţi. Îl căutăm şi noi. Din ce motiv? Isus străbătuse toată Galileea şi oamenii au putut să-i simtă profunzimea cuvintelor şi înţelepciunea dumnezeiască. Se mai aplică la zilele noastre constatarea lui Petru? Câţi oameni îl mai caută pe Isus? De ce îl căutau atunci? Pentru că erau bolnavi, neputincioşi, apăsaţi de tot felul de lipsuri. Când omul întruchipează una din aceste stări, se pune pe căutarea lui Dumnezeu. Tabloul omului creionat de puţinele versete extrase din Cartea lui Iob este sumbru şi plin de pesimism. Rar se mai întâlneşte în literatura universală o descriere mai mişcătoare decât cea din capitolul 7 al acestei cărţi biblice, a destinului dramatic pe care îl are omul pe acest pământ: „Oare nu este numai zbucium pentru om pe pământ…?”

Isus l-a întâlnit pe om îmbrăcat în suferinţă! Astăzi îl întâlneşte la fel. Suferinţa se arată în grade şi intensităţi diferite peste tot: în ţările civilizate şi în cele în curs de dezvoltare, în familiile bogate şi în cele sărace, în trupul bine hrănit şi în cel obişnuit cu lipsurile alimentare, în omul care crede cu tărie şi în cel areligios. Nu există om care să fi ieşit din această viaţă, excluzând morţile infantile sau premature, fără să fi cunoscut suferinţa în propria existenţă. Se cuvine să ne punem aici nişte întrebări: de ce e nevoit Dumnezeu să vadă că interesul pentru el creşte sau descreşte în funcţie de suferinţă? Ce şanse mai are Dumnezeu, dacă făptura lui privilegiată n-ar mai traversa nici o suferinţă? Intră suferinţa în om, apare automat şi Dumnezeu la orizontul vieţii lui. Iese die el, dispare şi Dumnezeu cu tot sensul lui cu tot. Încep unii să sufere, îşi amintesc brusc de Dumnezeu şi-i aruncă tot felul de întrebări; alţii îi pretind grabnice justificări sau chiar îl ceartă, sfârşind în renegarea lui el. Puţini adoptă un spirit de rugăciune şi de abandonare în grija lui Dumnezeu, aşa cum până la urmă a făcut Iob. Puţini suferă aşa cum văd la Isus că a suferit. În ce categorie ne aflăm? 

Toţi te caută! Un cancelar german exprima un gând care avea un fundal de-a dreptul diabolic: noi nu trebuie să-l alungăm pe Dumnezeu din viaţa noastră, ci să trăim în aşa fel încât el să ne apară de prisos. Ne umplem cu tot felul de asigurări, ne lăsăm pe mâna tehnologiei ca să facem amara constatare că totul este perisabil, fragil şi iluzoriu pe acest pământ. Isus ne-a învăţat nu doar cum să trăim, nu doar cum să murim, ci şi cum să suferim. În acel „toţi te caută” vrem ne includem şi pe noi, pentru că Dumnezeu e necesarul indispensabil fără de care viaţa noastră este numai o derivă.  

Reţine

 „Când nu aştepţi decât suferinţă adâncă şi deplină, cea mai neînsemnată bucurie devine o surpriză neaşteptată.”(sf. Tereza de Lisieux)

EVANGHELIA
El a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,29-39
În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan. ³⁰ Soacra lui Simon zăcea la pat, având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. ³¹ El s-a apropiat şi a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească. ³²Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol ³³şi toată cetatea era adunată la uşă. ³⁴ El a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că îl cunoşteau. ³⁵ Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. ³⁶ Simon şi cei care erau cu el l-au căutat ³⁷ şi, găsindu-l, i-au spus: "Toţi te caută". ³⁸ El le-a spus: "Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!" ³⁹ Şi a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând diavoli.