În căutarea lui Isus

9 februarie

Meditează

Căutarea febrilă a oamenilor este ceea ce ne sare în ochi în priveliştea pe care ne-o oferă pasajul evanghelic. Când apare Isus, ei se pun în mişcare. Cu toţii îl vor! Le ajunge şi numai poala hainei lui pentru a fi vindecaţi. Aproape avem impresia că Isus a vindecat tot ce a întâlnit bolnav în cale. Adevărul însă nu este acesta. Dacă ar fi fost aşa, am fi crezut că pentru aceasta a venit în lume. Numai pentru aceasta! A vindecat într-adevăr mult, dar n-a anihilat suferinţa.

Atâţia oameni sunt bolnavi în casele şi în spitalele noastre. De ce nu scapă nimeni din această viaţă fără să sufere? De ce nu s-a întors Isus la Tatăl său fără să fi suferit? Dacă Isus nu ar fi suferit, dacă s-ar fi mulţumit doar să-i fie milă de noi, fără să guste suferinţele noastre, greu ne-ar fi fost să credem în el. S-a scris enorm despre suferinţă. Unde să găsim originea ei? După fiecare zi a creaţiei, Dumnezeu priveşte la lucrarea mâinilor sale şi vede că ceea ce a creat este bun. De unde a apărut atunci suferinţa? Când s-a cuibărit în istoria oamenilor? Nu putem, văzând un om suferind, să-i spunem că din cauza păcatelor lui suferă. Ne-ar contrazice Evanghelia (vezi Ioan 9,3). Rădăcina ultimă a suferinţei însă, trebuie să recunoaştem, se află totuşi în păcatul primordial al omului.

            E bună suferinţa la ceva? Oamenii alergau de peste tot să-i aducă pe tărgi pe cei infirmi. Cei sănătoşi alergau în serviciul celor bolnavi! Cei mobili îi cărau la Isus pe cei imobilizați! Condiţia de bolnav este tragică atunci când se consumă în singurătate. Boala e de multe ori însă motivul pentru care oamenii se solidarizează. Bolnavul se prezintă cu mesajul că el nu poate fi lăsat singur, că are nevoie de comuniune, de asistenţă, mai mult decât de îngrijire medicală. El lasă să înţelegem că nimeni nu se poate descurca singur, fără ceilalţi şi fără Dumnezeu. Acesta este adevărul: oamenii se solidarizează în suferinţă. Fiul lui Dumnezeu se solidarizează cu noi în calitate de suferind. N-avem nevoie de multă minte ca să-nţelegem suferinţa în optica evangheliei. Avem însă nevoie de mult har de la Dumnezeu ca atunci când noi înşine suferim, să o acceptăm așa cum vrea Isus Cristos.

Reţine              

Suferinţele ne silesc să ne apropiem de Dumnezeu (sfântul Grigore cel Mare).

EVANGHELIA
Toţi cei care se atingeau de el se vindecau.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,53-56
În acel timp, după ce Isus şi discipolii lui au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret şi au tras la ţărm. ⁵⁴ Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată pe Isus, ⁵⁵ unii au alergat în toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau că se află el. ⁵⁶ Şi, oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în pieţe şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei. Şi toţi cei care se atingeau de el erau salvaţi.