Minimundus

În jurul lumii

     Pentru mulţi dintre români, Austria a fost şi rămâne o ţară de tranzit. Puţini sunt cei care pleacă din România ca să se statornicească în această ţară verde, cu multe frumuseți naturale și culturale. Sogiorno e un cuvânt al cărui înţeles îmi era clar încă din gimnaziu. Erau mulți cei care îl foloseau. De corespondentul lui german, Aufenthaltsbewilligung, am auzit mult mai târziu, dar niciodată acasă. E firesc să cauţi un loc în această lume unde adaptarea lingvistică și economică să fie uşoară și rapidă. Şi acest loc a fost pentru mulţi conaţionali Italia. Despre limba italiană cred că este cea mai melodioasă dintre toate limbile (care îmi sunt cunoscute), asimilabilă de orice ins de pe acest pământ. Undeva în extrema acestei aprecieri stă limba germană. Mărturisesc că acel "cuvinţel" de mai sus mi l-am înregistrat în memorie gradual, încercând mai întâi o multiplă tranşare, ca imediat după aceea să-l înfulec pe părţi, nădăjduind ca în memoria mea să formeze până la urmă iarăşi un tot. Metoda poate fi aplicată la multe vocabule nemțești care nu vor să se mai termine. Dacă limba nu vine cu nicio seducţie asupra urechilor, dacă oamenii sunt în consedinţă inabordabili (pe limba lor), o câtuşi de mică staţiune merită totuşi făcută în această ţară.

     Pleci din ţară şi treci prin Ungaria încercând un intens sentiment  de platitudine. Relieful nu vrea să aibă nici cea mai mică denivelare "în sus". Mergi pur şi simplu, fără să faci efortul de a înregistra numele vreunei localităţi, având mai întâi ca ţintă Budapesta, iar apoi urmărind pe autostradă Viena. Monotonia durează aproximativ cinci ore. Apoi intri în Austria. Lucrurile încep să capete din ce în ce mai mult contur, dar tu te grăbeşti să ajungi în Italia. Trebuie să treci prin Graz şi de acolo să urmăreşti pe indicator oraşul Klagenfurt. Nu ai motive poate să cobori din maşină. Ajungând în Klagenfurt, este indicat (de nici un indicator, ci de mine!!!) să ieşi de pe autostradă şi să faci o pauză culturală. În timpul cel mai scurt, poţi să faci turul lumii vizitând ceea ce este mai reprezentativ în arhitectura acesteia, în parcul, unic pentru oferta pe care ţi-o face, Minimundus, adică, în traducere liberă, lumea în miniatură. Nu este departe de autostradă, iar până în Italia şi-aşa nu mai sunt mulţi kilometri.

     Pozele de mai jos arată frumuseţea unică a acestui parc. Cuprinzi cu privirea obiective turistice și culturale din întreaga lume, reproduse în miniatură, cu materialul original. Poate nu reuşeşti să ajungi în Viena, să vizitezi Stephansdom-ul; nu-ţi găseşti bani să vizitezi Tour Eiffel din Paris, sau să mergi la Roma în Piața San Pietro, sau mai ştiu eu unde în lumea asta. În acest parc eşti gigantul care colindă toate aceste obiective culturale pomenite şi încă multe altele, de sus,  sau oricum de la o cu totul altă înălțime în raport cu mărimea "naturală" a clădirilor. M-am bucurat să văd printre multele frumuseţi arhitecturale şi Mănăstirea Curtea de Argeş. Mă aşteptam să apară şi Casa Poporului din Bucureşti. Însă fructul megalomaniei lui Ceauşescu ar fi ocupat prea mult spaţiu şi, în consecinţă, nu este de văzut aici. Dar sunt multe altele pentru care merită să te opreşti din drumul tău înspre sau dinspre Italia, pentru a face un popas cu-adevărat cultural tocmai în parcul Minimundus.

  (Precizez că pentru atâtea rânduri de reclamă nu voi primi un cent.)