Joia Verde

Cu Preasfântul Sacrament în procesiune

     Îl sărbătorim astăzi pe iubitul nostru Mântuitor divin, prezent cu Trupul şi Sângele său în sfânta Taină a Altarului, pe Isus Cristos oferit sufletelor noastre ca cel mai preţios dar. Îi cântăm imnuri înălţătoare  prin care ne exprimăm lauda şi gratitudinea pentru că este în bisericile noastre în tabernacol şi se face hrana sufletelor noastre.

    Isus s-a ţinut de cuvântul pe care l-a dat la finalul evangheliei după sfântul Matei: "Iată, eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor." (Mt 28,20). Comoara pe care o ascunde fiecare biserică creştină nu stă în valoarea artistică a picturilor sau în cantitatea de marmură, sau în somptuozitatea arhitecturii, ci în Pâinea euharistică pe care o adăposteşte tabernacolul. Acolo este Isus euharisticul în faţa căruia, împreună cu îngerii, ne plecăm fruntea şi genunchii. Isus nu s-a mulţumit să ne ofere cuvintele sale, să săvârşească minuni pe pământ, să vindece bolnavi, să sufere pe lemnul crucii şi să învie. A vrut să fie aproape de noi, în oraşele în care trăim, în satele din care facem parte, în lumea oamenilor, şi toate acestea prin taina sfintei Euharistii! Cât de minunat este Dumnezeul nostru în lucrările sale!

    Cât de mare este Dumnezeu! Pe El nu-l pot cuprinde cerurile cerurilor, după cum se exprimă psalmistul! Cât de mic este Dumnezeu în Fiul său! Pe el îl poate cuprinde o bucăţică de ostie! În faţa acestui mister alung orice tentaţie de a mă gândi cum e posibil aşa ceva, şi spun cu omul din evanghelie: "Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!" (Mc 9,24)

    Am celebrat astăzi sfânta Liturghie împreună cu comunitatea. Numărul credincioşilor a fost mult mai mare ca de obicei. Copiii de la Prima Împărtăşanie au fost şi ei de faţă. După celebrarea euharistică a urmat Procesiunea specifică acestei zile. Isus stă în toate zilele anului în tăcerea tabernacolului, primind vizita celor care îl iubesc. Astăzi el este purtat pe străzile satelor şi oraşelor, iese în lume, pentru a ne arăta că este centrul şi sensul existenţei noastre, că este Domnul care însoţeşte şi asistă existenţa noastră în lume, pe stradă, în desişul problemelor noastre sociale; că este Binecuvântarea locurilor în care trăim. Astăzi arătăm că noi nu avem o credinţă de domeniu privat, particular, ascuns, limitat doar la dimensiunile unei biserici, ci una vizibilă, publică, manifestă. Comoara din bisericile noastre iese afară, se face vizibilă tuturor oamenilor.

    Ochii multor oameni privesc astăzi spre Isus Euharisticul. A celor fără credinţă privesc doar o simplă ostie în cutia unei monstranţe, a celor cu credinţă privesc prezenţa reală a lui Isus Cristos sub chipul pâinii. Când Isus a rostit la Cină cuvintele consacratoare: Luaţi şi mâncați, acesta este Trupul meu, luaţi şi beţi, acesta este Sângele meu, el a vorbit în sensul cel mai propriu şi mai tare al acestor cuvinte. Nu a fost în cuvintele lui nici figură de stil, nici metaforă, nici parabolă. Nu a folosit sensul figurat şi nici nu a rostit o exagerare. Ceea ce a spus atunci, în intimitatea acelui moment sacru, a dat multă bătaie de cap oamenilor. Ce minunat dar este credinţa în Isus din sfânta Euharistie! O spun pentru că ştiu că atâţia oameni, chiar creştini, nu o mai au şi chiar nu se sinchisesc să o recupereze! Ce de valoare este conştiinţa că în biserică locuieşte permanent o prezenţă divină, chiar Isus, şi asta numai din iubire pentru noi!

    Îi mulţumim lui Isus că a rămas cu noi, că este în sfânta Împărtăşanie, că, în ciuda păcatelor pe care le avem, vine totuşi în inimile noastre. Îi mulţumim pentru că putem să credem aşa o taină, şi că prin această credinţă lăsăm să vină în sufletul nostru atâtea haruri şi bucurii de care nu putem să vorbim şi pe care nu suntem în stare să le explicăm unui necredincios! Îi cerem să fim vrednici de primirea lui în inima noastră. Nu ni s-a dat un dar mic, ci chiar Trupul şi Sângele Preascump al Domnului şi Mântuitorului nostru Isus, căruia să-i fie toată lauda şi mulţumirea. Amin.