Plugușor

Urătură-2013

Aho, aho, surori şi fraţi
Voi care mă lecturaţi
De în treabă vă aflaţi
Sau pe net mai navigaţi
Rogu-vă să v-aşezaţi
Şi urarea mi-ascultaţi

Nu e doctă, nu e mare
Da' n-o fi cu supărare,
Fiindc-o rimă greu răsare
Când scânteie mintea n-are.
Doar o ştie fiecare
Când e vorba de-o urare
pentru oameni de valoare.
Când în joc e-o urătură
Pentru oameni cu statură.

Cu articole-nchegate
Şi postări condimentate,
Cu imagini încărcate
Şi gânduri nepieptănate
Cu texte cam dilatate
Ba chiar grase-n cantitate,
Și sărace-n calitate
Blogul... prins-a greutate!

Celor ce v-aţi perindat
Şi printr-însul v-aţi uitat
Cu cetit l-aţi onorat
Şi ceva aţi învăţat,
Celor ce aţi constatat
Că un pic v-a alinat
Poate chiar edificat
Ba un gând,
Ba o idee,
Ba un sfat pe-a vieți-alee
Eu acum vă mulţumesc
Şi la anul vă poftesc,
S-arătaţi fidelitate,
Să-l citiţi pe mai departe!

Hăăi, hăăi!

Tari senzaţii de-urmăriţi
O să fiţi dezamăgiţi
Pentru prea multă cultură
Nu sunt omul pe măsură
Gânduri chiar sofisticate
Le găsiți în altă parte
Publicaţii zi de zi
Nu-s în stare a vă scrii'
Însă tot ce vă aştern
E-ntr-un spirit pur, fratern
Să fie primit în cuget
Şi s-ajungă pân la suflet
Stimulent pentru credinţă
Şi o fină conştiinţă.


Cuvântul divin, Isus
Cel de toate mai presus
A voit să se despoaie
Și să stea culcat pe paie.
Tuturor să ne zâmbească
Și viața să ne-o-ndulcească
În brațe noi să-l luăm
Și cu drag să-l dezmierdăm
Lumii-ntregi să-l arătăm
Cu mândrie să-i cântăm!

Nestemata-i mântuire
E în actul de iubire
În acele mici cuvinte
Ce vorbesc de lucruri sfinte
În decentă arătare
În haine și în purtare
În gândire altruistă
Nu de-aceea egoistă
Sau, mai știu eu, hedonistă.
În gândul nediluat
În cuvântul sincer dat
În fapta de caritate
În credința plină-n fapte
În timpul administrat
Cu inimă și cu cap
În inima iubitoare
Și de haruri primitoare

Anul nou ce e pe vine
Să v-aducă gânduri fine
Și fețe înseninate
Și spirite-naripate
Evanghelii explicate
Articole inspirate
Fraze bine formulate
Idei bine structurate
Cuvinte netrunchiate
Și litere nemâncate.
Interesul de cultură
Fie-n voi fără măsură
Meditația aleasă
Să apară cât mai deasă
Cuvântul divin, în cer
Lăudat și-n efemer

Hăăi, hăăăi!!!

Sănătate fie-n toate
Gând senin și caritate,
Suflete curate,-alese
Fără rele interese
Fără de meschinării
Sau de alte josnicii
Inimi calde, iubitoare
Cum e-n mai frumoasa floare
Și-ntr-un glas mai temerar
Vă urez noian de har!

Foaie verde de migdale
Multe pagini virtuale
Cu învățătură bună
Care-n veci să nu apună
Cititori, sute și mii
Pentru proză, poezii
Mânați măi, hăăă, hăăi

La mulți ani 2014! 

Familia lui Isus și familia noastră

 

     E duminica Sfintei Faimilii. În atenţia noastră sunt trei nume celebre ale istoriei, care împreună au format o familie unică: Isus, Maria şi Iosif. Despre cum a trăit această familie nu ştim prea multe. Cei treizeci de ani petrecuţi de Isus la Nazaret, în preajma părinţilor lui, sunt ascunşi în tăcere. Ca să ne vorbească timp de trei ani, Isus a stat în tăcere atâţia ani. Gândurile profunde, aforismele sau maximele, ca să ajungă la maturitatea formei verbale sau la stadiul de a fi rostite, au  nevoie toate de un ambient silenţios. Ca o predică să ajungă să fie exprimată în fața credincioșilor, e nevoie de o tăcere a cărei durată depăşeşte cu mult timpul alocat ei la sfânta liturghie. Isus a crescut alături de Maria şi de Iosif, într-un mediu familial modest, simplu, lipsit de ceva spectacular, silențios, dându-ne de înţeles că şi viaţa noastră nu se derulează în compania senzaţiilor tari. Chiar şi ieşirile în scenă ale vedetelor nu formează grosul existenței, ci doar câteva note deosebite în partitura vieţii lor. Să ştii să fii artizanul vieţii cotidiene, al vieţii feriale, din timpul săptămânii, cu toată gama ei de repetiţii şi monotonii, într-o împletire frumoasă a datoriilor tale pământeşti cu cele creştineşti, e un lucru deloc nesemnificativ. Dumnezeu se face de multe ori prezent în repetiția unui lucru, în detaliul unui eveniment. Da, Dumnezeu se face de multe ori simțit în detaliu.

   E cert lucru că nimeni nu învață nicăieri cunoștințe despre familie, ca numai ulterior, bine pregătit, să înceapă să trăiască în ea. Un tată nu este dintotdeuna un tată. El devine tată. Cu atât mai mult o mamă. Și totuși, fără vreo pregătire teoretică prealabilă, nici o altă organizare umană, oricât de mică sau mare, nu poate să fermenteze și să producă atâta iubire, înțelegere reciprocă, afecțiune și sentiment de apartenență cum o face familia. În același timp, nici o altă conviețuire (școlară, profesională, mănăstirească sau de orice alt fel) nu-ți poate săpa răni mai adânci și mai durabile în suflet decât cele pe care ți le face propria familie. Familia este aceea care îți dă de cele mai multe ori șansa ridicării și chiar îți susține ridicarea dacă ai recidivat în cădere. Ea este cea în care regăsirea ta sufletească este posibilă după multe rătăciri, infidelități sau derapaje morale, deoarece în sânul ei cald cererea și acordarea iertării sunt acte pentru care nu trebuie să survină niciodată sentimentul de saturație.  

    Scriind aici despre familie, am în vedere acea familie la originea căreia stă legământul dintre un bărbat și o femeie. De fapt, pentru mine numai ea își poate aroga titlul de familie. Nu înțeleg de ce uniunile homosexuale pretind astăzi cu atâta vehemență uneori acest statut. Sunt în asentimentul perfect al papei și nu deschid acum pagina unei nesfârșite și necruțătoare critici la adresa lor. Însă nu înțeleg de ce propagandă incisivă din ultimii ani și pretenția adopției copiilor. Homosexualitatea nu este o marcă a timpurilor noastre. Ea e menționată și de sf. Paul. De ea vorbește într-un Dialog și Platon, unde ni-l descrie pe Socrate pus la încercare și găsit ca un lăudabil practicant la virtuții și nu doar ca un teoretician al ei. Ceea ce în simțul comun de atunci era anormal, astăzi se pretinde a fi normal, generalizat și recunoscut ca atare.

     Astăzi, contemplând familia sfântă de la Nazaret, observăm greutățile prin care a trecut ea. Copilul Isus era unul normal și totuși din cauza (!) lui au fost probleme chiar de la început: fuga în Egipt, așteptarea pe pământ străin, frământările Mariei, episodul de "neascultare" din templu. Aşadar, nu confort, nu bunăstare, nu lejeritate! Însă în toate, da, triumful voinţei lui Dumnezeu! Iosif tace şi face cum îi place lui Dumnezeu, fără să emite tot felul de judecăţi sau măcar o minimă rezistenţă.

    Ne rugăm ca în familiile noastre să se reflecte frumuseţea din cadrul familiei de la Nazaret. Înţelegerea reciprocă, întrajutorarea, îngăduinţa şi, peste toate şi în toate, iubirea să fie cele care fac legea în cadrul lor. Privirea Familiei Sfinte asupra lor să nu înceteze niciodată.

 

Aș vrea, separat de ceea ce am scris mai sus, să vă împărtășesc două bucurii care mă însoțesc în acest timp. Mai întâi, faptul că am acest pom de Crăciun în camera mea. Nu mi l-am dorit aşa mare, însă acum n-aş putea spune că am ceva împotriva proporţiilor lui. Apoi, să vă mărturisesc bucuria de a fi așteptat înflorirea crengilor de cireș - așa numitele crengi ale sfintei Barbara - cam pe toată perioada adventului. N-a fost în zadar! Ele stau în vază de pe 4 decembrie, ziua comemorării sfintei. Nu au înflorit de Crăciun, dar pentru mine nici astăzi nu e târziu. 

 

 

O colecţie de stele

 

      În decorul obiectelor care înfrumuseţează sărbătoarea Crăciunului se înscrie şi bradul. Împodobirea lui poate să fie rodul unei fantezii nelimitate, care să se întindă de la kitsch până la artă. Fiecare le defineşte pe acestea în manieră personală, fără însă a crede că ele sunt o chestiune de optică pur subiectivă sau de gust personal. În biserica parohiei Weiz, unde slujesc, brazii sunt împodobiţi doar cu steluţe din paie. Nu am întrebat de ce numai steluţe. Pe seama sărăciei nu aş vrea să pun lipsa instalaţiilor sau a globulețelor! Sobrietatea locului, lipsa abundenţei de culori care ar voala verdele semnificativ al bradului ar putea fi raţiuni care să explice această limitare. Din pozele prezentate, mărimile şi modelele steluţelor sunt variate. Eu le-am privit şi admirat ca pe nişte mici opere artistice. Şi nu am vrut să fiu singurul! Ele sunt munca manuală a unei femei, despre care aş greşi să spun că este o meseriaşă. Eu o numesc artistă. 

      Steaua nu este străină de evenimentul naşterii lui Isus. Ea semnifică participarea cosmosului la venirea Mântuitorului pe pământ. Orientarea magilor după stea, i-a ajutat să ajungă în faţa Pruncului căruia i-au oferit mai presus de toate, închinarea lor.  

       Mă bucur să le puteţi admira şi voi!

    

În căutare de adăpost: Maria şi Iosif

   Scriam în articolul recent publicat, "Se apropie Crăciunul", că fiecare regiune sau ţară are anumite mărci culturale şi tradiţionale, obiceiuri în lipsa cărora Crăciunul e sărăcit de farmec, nu mai e simţit atât de intens. N-am pomenit în cuprinsul articolului de un obicei local numit Herbergsuche, ceea ce în traducere înseamnă: "În căutare de adăpost". Nu ştiu dacă i-aş putea numi pe cei care merg cu "Herbergsuche" colindători. Aceştia din urmă sunt vestitorii Naşterii lui Isus. Însă, aşa cum arată numele obiceiului, în cazul de faţă nu e vorba încă de cântarea Naşterii. Ceea ce  se imită, este tocmai acţiunea de căutare a unui loc de cazare de către Maria și Iosif, lucru care s-a dovedit zadarnic. Sau nu?!

     Ceea ce face grupul care merge cu Herbergsuche are un caracter de ritual. O statuie cu sf. Fecioară este purtată în față. De la o casă la alta se recită rozariul. Odată ajunşi în pragul casei, cineva bate la ușă. Din interiorul casei se intonează cântecul: "Cine bate la uşă?", fără ca să deschidă uşa. Toate strofele încep cu întrebări precum: "ce căutaţi? cine sunteţi? ce vreţi? Fiecare întrebare cântată în casă e continuată de cei de afară, care de fapt reproduc vocile Mariei şi a lui Iosif şi implorarea lor de a fi primiţi înăuntru. Aceştia spun despre ei că sunt oameni simpli, că nu prea au bani, că sunt îngrijoraţi, că vor ceva pentru iminenta naştere a Pruncului, măcar un acoperiş. Ceea ce m-a lăsat cu o întrebare fără răspuns a fost observaţia legată de cântec, care se termină negativ, cu un refuz dus până la capăt, exact ca şi relatarea evanghelistului Luca. Vocea dinăuntrul casei respinge cu consecvenţă, aşadar, până la ultima strofă. Spun asta pentru că tot "ritualul" săvârşit de grup îşi propune până la urmă să rescrie istoria Naşterii lui Isus, să o resemnifice, să o răstoarne pozitiv. Statuia cu Maica Domnului va intra totuşi în casă, va fi aşezată între două lumânări (imagine). În rugăciunea rostită de liderul grupului, sf. Fecioară este rugată să rămână în casă şi să-şi arate ocrotirea asupra celor care o locuiesc, să-l aducă pe Pruncul ei în inimile toturor. Tot în rugăciune, după un cântec marian, se părăseşte locul, iar grupul se deplasează spre următoarea locuinţă. Obiceiul acesta, trebuie să menţionez, este unul local, nu caracterizează toată Austria, nici măcar întreaga dieceză.

      În aceste câteva ore rămase până la celebrarea Liturghiei din Noaptea de Crăciun, e benefic pentru sufletul nostru să medităm asupra trăirilor Mariei şi a lui Iosif dinaintea marii minuni a Întrupării. Nouă ni se dă şansa de a rescrie la nivelul inimilor noastre istoria Naşterii lui Isus, transformând respingerea de atunci în generozitatea, în lărgirea de acum a sufletului nostru pentru adăpostirea Pruncului.

În ajunul Ajunului

   

      Îmi pot imagina cum atâtea locuinţe se umplu uşor uşor de atmosfera de sărbătoare a Crăciunului. Se fac pregătiri pentru mese festive. Colindele încântă inimile. Emisiunile de la televior au în prim plan teme care privesc sărbătorile, simţirea lor. Sărbătoarea Crăciunului se bucură de o receptivitate mare. Simţurile ne sunt solicitate. Ochii ne scânteiază în faţa atâtor luminiţe. Ne alintăm simţul olfactiv cu mirosul de brad, de prăjituri, de bucate. Urechilor le facem oferta celor mai frumoase melodii, pe care ascultându-le, le dedicăm apoi lui Isus. Ne uităm la presepiu, la ieslea cu toate figurinele şi mintea ne zboară departe în trecut şi noi ne simţim cumva răpiţi din lumea asta.

    Astăzi evanghelia a relatat naşterea lui Ioan Botezătorul. Astăzi, naşterea Înaintemergătorului. Mâine seară, în noapte, Naşterea Mântuitorului. Bucuriile noastre sunt pe pământ, implică şi lucrurile, şi oamenii, şi locurile unde suntem. Însă ele toate izvorăsc din acelaşi Cer, din care coboară pentru noi în toată umilinţa Fiul Tatălui nostru iubitor. Mâine seară îi vom mulţumi în mod special Lui, şi îi vom mulţumi şi Mariei, mama lui. Să ne pregătim cu cele mai frumoase dispoziţii lăuntrice. Domnul vine la noi! Astăzi eu mă bucur de ajunul Ajunului...