
Ca să locuiască Isus undeva, el trebuie să fie lăsat şi, iarăşi foarte important, înţeles. "Veniţi şi vedeţi!" înseamnă pentru mine să nu mă mulţumesc cu a mă informa despre biografia, faptele şi impresiile pe care şi le-au făcut unii sau alţii despre el, fie ei chiar şi teologi de marcă. Nu înseamnă să recurg la mărturisirea vreunui credincios, fie el şi evlavios. Ca să-l cunosc pe Isus, trebuie eu însumi să merg şi să văd şi nicidecum să mă interesez de ce îmi spun cei care au mers şi l-au văzut. Drumul spre el nu-l poate suplini nimic. El nu poate fi delegat. El trebuie făcut personal. Vrei să simţi cât e de plăcută rugăciunea sinceră şi profundă? Nu-mi cere să-ţi ţin prelegi despre ea! Apucă-te şi roagă-te în următoarele zile, şi vei simţi tu însuţi ceva ce eu nu-ţi pot explica! Vrei să vezi ce gust indescriptibil de bun are iertarea de la spovadă? Nu'mi cere să-ţi desfăşor argumente despre beneficiile iertării! Mergi la spovadă şi ai să vezi singur!
E bine că Isus nu le spune ucenicilor nimic concret despre locuinţa sa. Ea, odată descoperită, nu este aceeaşi pentru toţi. Nu fiecare îl găseşte pe Isus acasă în acelaşi mod. Depinde de dipoziţiile cu care plecăm la drum spre el; depinde de ce fel de aşteptări avem, odată ajunşi la el. Isus se adecvează fiecărei persoane în mod diferit, deşi el este acelaşi.
Unde este Isus acasă? Cineva spunea bine că acasă nu este un loc, ci un sentiment. În cel fel este Isus acasă în camera în care locuiesc? Nu trebuie să caut în cărţi. Simt sau nu. În ce fel este Isus acasă în familia mea? Cât mai este Isus acasă în Europa noastră? "Veniţi şi vedeţi!" sunt cuvinte plasate la începutul unei evanghelii. E ca şi cum Isus ne-ar spune: intraţi pe teritorul acestei evanghelii, cercetaţi-o voi înşivă, în mod deosebit cu inima, şi vă veţi lămuri la capătul ei unde locuiesc, atunci când veţi simţi că sunt la voi, în viaţa şi în inima voastră.