Isus, Bunul Păstor, atâta ne-a iubit...

   

     Gândindu-mă la imaginea Bunului Păstor de care ne-a vorbit evanghelia acestei duminici, mi-au venit în minte cuvintele unui cântec de adoraţie, profund şi înduioşător: "Isus, bunul Păstor, atâta ne-a iubit/Încât o tain-a rânduit să stea mereu cu noi". Pe vibraţiile plăcute ale orgii curgeau cuvintele acestui cântec pe o linie melodică mângâietoare, în ceasul de seară al duminicii. Isus - Bunul Păstor. Descrierea pe care şi-o face Isus, plecând de la imaginea Păstorului, sensibilizează mereu, în orice timp al istoriei, chiar dacă expresivitatea ei nu este cea din vremea lui. Ca prim lucru pe care ţine să-l precizeze cu privire la relaţia lui cu oile, este viaţa pe care le-o dă. El nu doar că o petrece alături de ele, dar le-o dă în întregime. Acesta e principalul distinctiv al Păstorului bun. Ce îl determină la un aşa sacrificiu? Felul în care înţelege să-şi trateze oile.

   Referindu-se la această metaforă a Păstorului, unii se simt iritaţi pentru statutul în care îi plasează textul: ei se simt nevoiţi să se identifice cu oile. Le pare dezonorant şi umilitor. Încep să invoce subînţelesurile acestei nereuşite comparaţii: spirit gregar, supuşenie nefiltrată raţional, manipulare. Aceştia nu sunt deloc atenţi la faptul că accentul nu cade atât pe oi cât mai ales pe identitatea Păstorului, pe modul în care îşi înţelege păstoritul, pe relaţia pe care o are cu oile. Când spune că el le cunoaşte pe oi, iar acestea îl cunosc pe el, rosteşte ceva profund, ceva ce trece dincolo de "capacităţile" unei oi în virtutea naturii ei de oaie (Înzestrările oiţei mioritice sunt ceva aparte şi de aceea rămân, ca în cazul de faţă, între paranteze!). Cunoaşterea aceasta o compară cu cea dintre el şi Tatăl. Acum rămâne să ne întrebăm noi în ce măsură ne cunoaştem noi Păstorul? Cât suntem de interesaţi să ştim tot mai mult despre modul în care se îngrijeşte de noi? Cât de des îi suntem recunoscători că şi-a dat viaţa pentru noi? Ce pătrunzător scrie în versuri Traian Dorz: "El le-a iubit cu dor nespus/Şi viaţa pentru oi şi-a pus/Şi pentru mântuirea lor/Blândul Păstor, blândul Păstor." Câtă docilitate suntem dispuşi să arătăm faţă de un asemenea Păstor? Sub ce autoritate credem că ne-am putea simţi mai bine, decât a lui?

     Isus, Bunul Păstor, atâta ne-a iubit...Îi ascultăm glasul inconfundabil şi îi arătăm dispoziţia de a-l urma. Pe el îl rugăm astăzi pentru toţi cei care sunt păstori peste multele comunităţi ale lumii, ca îi ei să se recunoască cu uşurinţă stilul, cuvintele şi programul pe care l-a avut Isus, Păstorul suprem.