Pentru Maria

O floare aleasă

 

 

 

O mică floare,

cu multă culoare

și c-o mireasmă

îmbătătoare,

de mâna micuţă,

de danteluţă,

a dulcii copile,

faptură fragilă,

c-o inimă vie,

o bijuterie,

 

este aleasă,

apoi culeasă

dintr-o grădină

de flori arhiplină

scăldate-n lumină

celestă, sublimă.

 

să-i fie dată

chiar înmânată

celei ce este

fără de pată;

să stea semeaţă,

cât mai în față

lângă ființa

numită „Dulceaţă”,

în faţa Miresei

şi a Prinţesei,

în faţa Curatei,

a Nestematei,

în faţa Mariei

a Armoniei.

 

Gurița, o șoaptă

Prinse deodată

Încet să scoată

Și să rostească

Ba să-mpletească

O rugăminte

Din cele sfinte

Către cea-n care

 Tăcerea toată

e-ntruchipată:

Maică drăguță,

Eu, o micuță

Îți cer fierbinte

Să mă ții minte

Și-a mea floricică

Așa cum e, mică

Şi frumușică

Ţi-o dau toată ție

Dulce Marie.
 

Cu mâinile-ți dalbe

Atâta de calde

Cuprinde-mă toată

Și mă desfată,

Cuvintele-ți sfinte

Pe mine m-alinte.

Eu însămi mică,

O floricică,

Mâine dar, mare

Curată floare,

Voi fi numai dacă

De tine legată

Rămâne-voi toată,

De-așa o Floare

Numai candoare,

Cum nici în visare,

Mai mare n-apare,

De tine-n vecie,

Frumoasă Marie!