Sfânta Tereza a Pruncului Isus

 

 

 

 

 

Una din măreţele flori ale Carmelului

 

 

 

 

     Cinste să-i aducem astăzi şi în rugă s-o invocăm pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, pe această minunată sfântă care smulge admiraţia noastră pentru virtuţile minunate care au împodobit măreţia sufletului ei, distins prin umilinţă, ascultare şi înţelepciune interioară. Biografia ei nu este mare, însă este densă. Privim o copilă ambiţioasă şi evlavioasă, o tânără adolescentă care merge până înaintea papei pentru a-şi exprima dorinţa de a intra în mănăstire, o soră şi o călugăriţă pentru care nu există în această viaţă nimic mai frumos, mai necesar şi mai plăcut decât împlinirea voinţei lui Dumnezeu până şi în cele mai mici gânduri şi fapte.

       A trăit 24 de ani şi câteva luni, din care 9 ani petrecuţi în ordinul Carmelului. Nu a studiat teologie şi a devenit învăţător al Bisericii. Nu a plecat în misiune şi a devenit patroana misionarilor. S-a numit pe sine Tereza a Pruncului Isus şi oriunde e reprezentată cu Răstignitul în brate. Ei îi datorăm spiritualitatea "căii celei mici" pe care ea a păşit în mod eminent. Ei îi mulţumim pentru frumoasa lucrare "Istoria unui suflet" în care vedem strălucirea chipului lui Dumnezeu în viaţa unei tinere fecioare şi călugăriţe pentru care exista o singură vocaţie: iubirea.

    Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne oferă prin mijlocirea ei, pentru că în cer, spunea ea, "vreau să-mi petrec timpul făcând bine pe pământ"!

 

 

În mâna lui Dumnezeu, eu sunt o mică şi modestă floare; doresc să fiu un trandafir neînsemnat,
dar la vederea şi mirosul căruia să se odihnească ochii Lui dumnezeieşti, cărora să le ofere puţină bucurie.




Întotdeauna am rămas mică pentru că nu am altă preocupare decât să culeg flori,
florile iubirii şi ale sacrificiilor, si pe acestea să i le ofer lui Dumnezeu.

Vocaţia mea este iubirea. Vrei un mijloc care să te conducă la perfecţiune.
Numai un singur mijloc cunosc si acesta este iubirea.