Preasfânta Inimă

Focarul iubirii divine

     Am învăţat din cărţi şi de la oameni lucruri utile şi mai puţin utile pentru viaţă. La şcoală mergând, am deprins "ştiinţa" scrisului, a cititului. Am învăţat să socotesc pentru a şti cât fac doi plus doi, ca să nu fiu înşelat în piaţă (aşa mi se spunea atunci), şi, rând pe rând, am înmagazinat în capul meu tot felul de cunoştinţe din domeniul geografiei, biologiei, culturii univesale, istoriei, ca mai apoi să îmi focalizez atenţia şi orientarea spre filosofie şi, mai presus de toate, teologie. Am învăţat mai întâi de la părinţii mei, apoi de la învăţători, profesori, preoţi, şi mai tot timpul de la viaţă. Am învăţat că va trebui să învăţ mereu pentru a avea memoria proaspătă şi mintea receptivă. 

     Sunt atâtea materiale pe piaţa cărţilor care vin în ajutorul memoriei pentru a o menţine activă; sunt multe cărţi care cuprind toate secretele unui corp bine proporţionat, sănătos şi frumos; sunt mii de publicaţii care te ajută să-ţi hrăneşti sănătos stomacul şi să te menţii în formă. Sunt cărţi care vorbesc inimii din punct de vedere medical, psihologic, religios. Însă unul este Maestrul şi una este Inima care învaţă cum trebuie să arate inima noastră, cu ce să se hrănească, cum să bată şi cum să iubească: Inima Preasfântă a lui Isus. Pe Isus îl aud spunând implorativ: "Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima..." (Mt 11,29). Isus şi Inima lui Preasfântă, Dumnezeiască, Iubitoare, Milostivă, Smerită, Blândă. Aş învăţa încă multe din cărţi şi de la oameni şi mi-aş apleca mintea spre multe din înţelepciunile acestei lumi, şi ar fi toate laolaltă şi fiecare în parte în zadar şi pentru nimic, dacă aş trece cu vederea peste acest îndemn care, asemenea sângelui, a ţâşnit din Inima lui Isus asupra întregii omeniri: "Învăţaţi de la mine..." Unde să fie în lumea asta o şcoală mai înalţă? Unde profesori mai erudiţi? Unde ştiinţă mai folositoare vieţii? Unde mai mult decât în cuvintele divinului Învăţător?! O inimă sănătoasă, plină de viaţă, o inimă care pulsează iubire poate să există se pune lângă Inima Preasfântă a lui Isus. "Învăţaţi de la mine...!" Vă învaţă profesorii, colegii de serviciu, şefii, experţii ceea ce vă este de folos în această lume şi pentru această pământ, dar învăţaţi de la mine blândeţea şi smerenia inimii! Numai acestea două să fie şi s-ar spulbera atâta răutate şi aroganţă, ură şi neiertare! La Maestrul nostru divin mergem să învăţăm marile lecţii ale blândeţii şi ale umilinţei.

    În rana coastei tale, Isuse fă-mi un loc! Sunt cuvintele unui cântec. Ele exprimă dorul fiecărui creştin adevărat de a-şi ascunde inima acolo unde sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Despre ucenicul Ioan spune Evanghelia că, la Cina cea de Taină, s-a aplecat pe pieptul lui Isus (In13,25).  Ce fericire lăuntrică nu a cuprins toată fiinţa ucenicului pentru acest privilegiu unic de a asculta bătăile Inimii lui Isus! Ce bucurie incomparabilă să stai cu capul pe pieptul divinului Mântuitor! Inima Preasfântă a lui Isus ne cheamă pe toţi la ea. "Veniţi la mine toţi!"

    Mergem la Isus ca să învăţăm blândeţea şi smerenia, să învăţăm să vedem cum trebuie realitatea, oamenii, mergem către Inima sa Preasfântă pentru a ne tămădui toate bolile inimii, pentru a arde toate impurităţile, răutatea şi fărădelegile care se ascund în ea. Îmi place să aud despre oameni nu că sunt deştepţi, sau şcoliţi, sau talentaţi, sau emancipaţi, ci buni la inimă!

    Îi mulţumesc lui Isus pentru darul Inimii sale Preasfinte şi mă rog ca prin gândurile, faptele, atitudinile şi cuvintele mele să onorez Inima lui şi să am mereu dispoziţia de a-mi modela afectele şi simţirile inimii!

    Isuse cu Inima blândă şi smerită, fă inima noastră asemenea cu Inima ta!