Puterea cuvântului

Influenţa verbală

   

    

    Era în timpul când Rusia şi Finlanda, ţări învecinătate, îşi trasau graniţa. Despre un ţăran finlandez se povesteşte că a aflat, suprins, că graniţa trecea chiar prin mijlocul gospodăriei lui. Dată fiind situaţia neprevăzută, i s-a dat posibilitatea să aleagă din care stat să facă parte. Ţăranul făgăduise că se va gândi foarte serios asupra acestui lucru. După câteva săptămâni de reflecţie a declarat că el vrea să aparţină Finlandei. Un şir întreg de ruşi supăraţi şi nemulţumiţi au venit asupra lui ca să-i explice în fel şi chip, cu multe argumente toate avantajele care decurg din apartenenţa la Rusia, ca şi cum nu era ţara lor destul de mare, că mai voia cu orice chip şi anexarea gospodăriei unui biet ţăran.  

    Omul a ascultat în tăcere spusele lor şi la sfârşit a declarat: "Sunt întru totul de acord cu tot ce spuneţi. Într-adevăr a fost din totdeauna dorinţa mea de a trăi în Mama Rusie. Însă, cu ceva timp în urmă, am auzit la radio că iernile în Rusia ar fi crâncene şi geroase. Am cugetat şi am socotit că la vârsta mea înaintată n-aş mai putea supravieţui nici măcar unei singure ierni, şi de aceea dorinţa îmi este să rămân definitiv în Finlanda." 

 (Anthony de Mello, traducere şi prelucrare proprie)

 

    Nu realizăm cât de mult ne construim convingerile noastre în funcţie de mesajele verbale care ne parvin, de cele mai multe ori prin mass-media. Mass-media lucrează de fapt prin cuvânt. Am vrut ca acest blog să fie în tot conţinutul lui o simfonie de cuvinte întru Cuvânt. Îmi dau seama că nu e chiar uşor ca toate cuvintele să fie reflecţii, oglindiri cât mai fidele ale unicului Cuvânt născut din veşnicie din Tatăl şi, în timp, din Maria Fecioara. Trăim din cuvinte, ne hrănim cu ele, gândim prin prisma lor, prin ele formulăm judecăţi şi sentinţe. Prin cuvintele pe care le scriu aici permit celui ce le citeşte o privire asupra gândirii mele, asupra sufletului meu. De ele mă servesc pentru a transmite idei şi gânduri, pentru a stârni reflecţia. Prin cuvinte, mă las citit pe mine.
       În ultimă instanţă, cuvintele în sine au doar o valoare mediatoare, mijlocitoare. Nu trebuie să ne mulţumim să le înghiţim în mintea noastră, fără ca să ne preocupe adevărul lor, gradul în care corespund cu realitatea pe care o prezintă. Fie că sunt emise, fie că sunt receptate, cuvintele trebuie să fie filtrate de gândire. Îmi doresc să fie în noi discernământ în primirea mesajelor verbale. Aş vrea ca fiecare cuvânt citit să aibă în el idei care să placă sufletului şi să ajute la edificarea lui. Nu mă refer neapărat la cuvintele mele, ci în general la toate cuvintele. Aş vrea ca în judecăţile pe care le formulăm cu privire la oamenii cu care trăim, să fim exigenţi examinatori ai afirmaţiilor verbale, până ne convingem de adevărul lor. Aş vrea să avem înţelepciunea de a citi şi de rosti cuvintele întru Cuvântul plin de har şi de adevăr, Isus Cristos.