2 Februarie
Meditaţie
Sărbătoarea de astăzi are printre altele efectul de a ne
transfera emoţional în fascinanta atmosferă a Crăciunului. Iosif, Maria şi
Pruncul lor de 40 de zile sunt în templu. Evanghelistul Ioan ne spune că
Dumnezeu ni l-a dat nouă pe Fiul său. Acum părinţii lui fac gestul invers,
oferindu-l pe Isus Tatălui său. Prezentarea lui Isus la templu este o împlinire
a legii cu privire la primul-născut, aşa cum precizează în trei rânduri evanghelia.
Pentru noi acest fundal legislativ nu mai are nici o
importanţă. Ce să reţinem atunci de la această sărbătoare? Ar fi mai întâi
cuvintele bătrânului Simeon cu referire la Isus: „lumină spre luminarea
neamurilor”. Metafora luminii a pierdut în zilele noastre din forţa ei
originală. E adevărat că trăim şi noi în alternanţa noapte/zi, însă nopţile nu
ne mai sunt înecate în întuneric, fără vreo sursă de lumină, ca-n acele vremuri.
Multe lumini artificiale ne luminează exteriorul, în timp ce în interiorul
nostru întunericul ia proporţii nebănuite.
„Îţi doresc multă lumină interioară!”, sunt cuvintele
unei urări pe care îmi place s-o aud şi s-o transmit la rândul meu altora. Isus
este pentru oameni această lumină, iar noi, creştinii, ar trebui să devenim reflecţiile
ei fidele. Asta înseamnă să avem lumină în gânduri, în opţiunile pe care le
facem, în sentimentele pe care le exprimăm, în purtarea noastră privată şi
publică. O asemenea lumină nu este generată de nimeni şi de nimic. Cine o
posedă, a primit-o de la cel care s-a numit pe sine „Lumina lumii”. Pentru
obţinerea ei, facem bine dacă procedăm cu noi aşa cum au procedat Iosif şi
Maria cu copilul lor: ne ducem sau ne lăsăm duşi de către alţii la templu,
adică la biserică. Şi asta nu pentru alt scop decât cel de atunci: să ne oferim
pe noi înşine lui Dumnezeu! Poate acesta este sărbătoarea potrivită pentru a
reflecta asupra familiarităţii noastre cu biserica parohială, cu ambientul ei
interior. Ne pătrund sentimente religioase atunci când ne apropiem de altar? Simţim
că ne pătrunde în acel spaţiu sacru o rază din lumina lui Isus? Ne apropiem de
tabernacol cu gândul că mergem în întâmpinarea Domnului? Să ne gândim că am
putea deveni pentru mulţi subiecte de lumină, nu pentru că noi înşine am
lumina, ci pentru că Isus ar lumina prin noi spre ceilalţi.
Reţine
„Isus vine să ne întâlnească. Să-i ieşim în
întâmpinare, pentru a-i ura bun venit!” (Maica Tereza).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu