
Evanghelia acestei duminici se constituie ca un răspuns neîntrecut de profund la întrebarea pe care un om şi-o pune în simplitatea inimii sale: Ce să înţeleg despre Dumnezeu cu privire la mine? Nu altceva trebuie să audă urechile celui care întreabă, decât ceea ce au auzit în taina unei nopţi urechile bătrănului Nicodim, din gura lui Isus: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a trimis pe Fiu său, unicul născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." Această rostire cuprinde în sine tot adevărul credinţei creştine, iar noi înţelegem, cât ne este dat să înţelegem, că existenţa noastră, cu originea, sensul şi desăvârşirea ei, se cufundă în Iubirea de necuprins a lui Dumnezeu pentru care şi în care trăim, ne mişcăm şi suntem.
Slavă să fie Treimii unice şi nedespărţite, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh! Slavă Treimii care ne creează continuu, ne răscumpără şi ne sfinţeşte! Amin
In fata acestui mister, ne ramane sufletul in uimire si contemplatie. Prin darul credintei ne lasam invaluiti de Iubirea de necuprins a lui Dumnezeu Treime, care se manifesta dupa alte principii si motivatii, decat cele omenesti. Ce chip de lut, ar avea pretentia sa cunoasca intru totul Misterul lui Dumnezeu Intreit? Pe pamant sa simtim milostivirea lui Dumnezeu iar in vesnicie sa ne bucuram din plin de bucuria lui Dumnezeu! Va doresc o seara linistita!
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru frumoasa completare a micii mele reflectii. Pretentie nu putem avea, ci doar bucuria ca avem impartasire din misterul acestui Dumnezeu care ni se ofera ca Iubire! O seara linistita va doresc si eu!
Ștergere