Va găsi Isus credinţă?

      Întrebarea lui Isus din finalul evangheliei acestei duminici e din categoria celor cu răspuns care nu survine la prima răsuflare: Va mai găsi Isus credinţă pe pământ atunci când va reveni? Direcţia în care merge creştinismul permite un răspuns afirmativ sau dimpotrivă? De la Conciliul al II-lea din Vatican încoace ni se cere să citim semnele timpului. Cine se descurcă chiar aşa uşor cu cititul lor? Cum am clasifica momentul actual al credinţei creştine? Din ce punct de vedere am face clasificarea? Predicatorul acestei duminici a trebuit să facă posibile conexiuni între pasajul evanghelic şi ziua mondială a misiunilor. La ce s-a gândit Isus când a pus această întrebarea?

        Două mii de ani au trecut şi oamenii cred încă în Isus. Evanghelia lui are încă prospețimea pâinii pe care dimineața o primești de la magazin; cuvintele lui au încă valabilitatea unei opere umane şi divine pe care de fapt nu se poate aplica nici un termen de valabilitate. Mințile care s-au confruntat cu evanghelia și i-au căutat anihilarea au pălit, intrând în negura istoriei. Cine ar veni să ne spune în vreo bună zi că Isus şi mesajul lui au expirat, că ceea ce găsim în cuvintele lui nu mai corespunde uzanţelor şi mentalităţilor contemporane?

    Când va veni Isus, va găşi el credinţă pe pământ? Creştinii din statul asiatic Myanmar (Birmania) au fost cei asupra cărora s-a concentrat atenţia noastră în duminica misiunilor. În anul 1962 peste ei a venit dictatura militară. Au fost confiscate de stat multe şcoli şi spitale catolice. Misionarilor li s-a mai interzis să vină. Gândul celor care conduceau această ţară era evident. Oamenii neavând preoţi şi nici şcoli, îşi vor uita credinţa. Însă puţinii preoţi indigeni şi oamenii înşişi au arătat de-a lungul deceniilor că puterea supranaturală a rugăciunii e mult superioară puterii exercitate de regimul militar opresiv. Creştinii catolici reprezintă doar un procent din totalul populaţiei. Acest procent nu s-a stins de-a lungul timpului, numărul creştinilor fiind actualmente în creştere. Eu pentru toată această situaţie n-aş sări cu explicaţii pur omeneşti, imanent istorice. L-aş vedea necesarmente implicat pe Dumnezeu.

     La întrebarea lui Isus, arhiepiscopii şi episcopii austrieci, în scrisoarea lor cu ocazia zilei mondiale a Misiunilor, răspund afirmativ, inspirându-se din experienţa de credinţă a Birmaniei. Gândindu-ne la ei, ne simţim şi noi motivaţi şi întăriţi. Ne rugăm astăzi pentru numărul mare de misionari şi misionare care înţeleg să aplice pe viaţa lor cuvântul conclusiv al lui Isus din evanghelia după sfântul Matei: mergeţi la toate popoarele. Eu continui să cred cu tărie că nu există om, mentalitate, regiune geografică, cultură sau popor pe care să nu se potrivească, cu care să nu fie compatibil Isus. Câtă vreme vor exista misionari dăruiţi şi neobositi pentru Isus, credinţa în el va dura, iar răspunsul la întrebarea lui Isus va fi un "da" puternic. Vestirea lui Isus e desideratul continuu al unei Biserici care nu va înceta să existe până la venirea Domnului ei iubit.