Ziua Sfântului Iosif

Te, Joseph, celebrent

     În această zi gândurile mă poartă la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iaşi, la capela plină de oaspeţi veniţi pentru a celebra hramul seminarului mare al diecezei, la studenţii anilor IV şi V, pregătiţi să primească cu emoţii ministerul lectoratului, respectiv acolitatului; la studentul care am fost între anii 1999-2006, la litania Sfântului Iosif pe care o cântam în fiecare seară, în latină, din care reţin cu plăcere invocaţia: "Terror demonum" (Groaza diavolilor); apoi la frumoasele cântece "iosefine" rezervate acestei luni, martie, la figura înduioşătoare a sfântului Iosif, la statuia lui din capela institutului, deasupra căreia erau cuvintele: "Ite ad Joseph" (Mergeţi la Iosif). Încep aceste rânduri cu o vădită nostalgie, cu un dor puternic de a mă alătura unui cor pentru a-i cânta sfântului Iosif: "Te, Joseph, celebrent" sau "Vir fidelis", sau "Patriarhule măreţe", sau alt cântec într-o tonalitate cât mai înaltă şi răsunătoare.   

       Fac un salt printre ani şi mă văd cu tinerii Acţiunii Catolice, al căror patron este acelaşi sfânt Iosif, şi las să-mi treacă prin minte toate clipele frumoase trăite împreună cu ei, gândindu-mă la felicitările care se trimiteau între membrii Acţiunii Catolice ai diferitelor parohii, la urările care se împărtăşeau cu ocazia acestei zile, la rugăciunile şi intenţiile speciale adresate Purtătorului de grijă al lui Isus şi al lor (!), la atmosfera de sărbătoare rezervată zilei sfântului Iosif. 

     Titlurile cu care este invocat sfântul Iosif sunt multe, evangheliile, în schimb, se prezintă sărace şi rezervate cu privire la el. Suntem nevoiţi să ne mulţumim cu o notă descriptivă sumară: "om drept", pe care o găsim la evanghelistul Matei. Însă avem voie să ne gândim şi să deducem multe calităţi umane şi spirituale care circumscriu şi definesc personalitatea soţului sfintei Fecioare Maria. Comparându-l cu alţi progatonişti ai Noului Testament, remarcabili prin cuvinte şi evenimente memorabile, sfântul Iosif este omul care lucrează din umbră. Nu cuvintele, ci acţiunile sunt cele care îl exprimă pe el. Este nevoit să parcurgă stări de tulburare şi nedumerire vizavi de logodnica sa, Maria. Planul lui Dumnezeu pare să fie mult peste măsura lui. Însă Iosif este încărcat cu multă docilitate şi obedienţă. Ia de soţie o fată deja însărcinată şi păstrează tăcerea, pentru că simte că evenimentele în care este inserat îl depăşesc de-a dreptul. Aşa cred că se explică şi tăcerea lui ubicuă. Nu se pierde în cuvinte, în cereri de explicaţii, în lămuriri îndelungi. El tace şi face. O ia pe Fecioara Maria de soţie, acceptă că ea a conceput prin intervenţia Duhului Sfânt, merge la Betleem, asistă la naşterea lui Isus, pleacă în Egipt la recomandarea îngerului, se întoarce la Nazaret, îşi trăieşte viaţa sub mantia simplităţii şi a tăcerii, în grija pentru Isus şi Maria. Unii l-ar putea critica pentru slăbiciunile lui bărbăteşti, alţii i-ar putea reproşa colosala "credulitate" arătată unui înger, însă noi, creştinii, îi lăudăm şi admirăm virtuţile şi calităţile umane pentru care el a fost preferatul lui Dumnezeu. Nu împărăţiile lumii, nu bogăţiile sau patrimoniile universale i-au fost încredinţate, ci două nestemate, două fiinţe plăpânde, două comori inestimabile: Isus şi Maria, împreună cu care el a format Sfânta Familie.

     Ce frumos să asişti la trezirea de dimineaţă a micuţului Isus, ce minunat să-l vezi cum începe să vorbească, să meargă, să se joace, să înveţe tot felul de lucruri omeneşti! Cât de minunat să fii tu acela care prin osteneala ta îi pregăteşti în fiecare zi masa copilului Isus şi îl înveţi lucrurile frumoase legate de viaţă, de educaţie, de lume! Cât de îmbietoare nu poate fi imaginea unei familii unite în rugăciunea de seară, în ascultarea poruncilor lui Dumnezeu! În această distribuţie dumnezeiesc de frumoasă, Iosif nu a avut un rol de culise, ci unul principal, pe o scenă care totuşi a rămas ascunsă acestei lumi. Erau prea fixaţi ochii Tatălui ceresc pe tot ceea ce se petrecea în viaţa de familie a Fiului său, alături de mama lui, Maria, şi de tatăl lui, Iosif, aşa încât să mai fi ajuns şi noi să privim îndeaproape spectacolul unei familii ideale.

    Pentru această onoare şi demnitate unică, de a fi Purtătorul de grijă al lui Iosif, noi îl cântăm, îl rugăm, îl venerăm şi-i cerem mijlocirea! Sfinte Iosife, învaţă-ne că în simplitatea vieţii cotidiene îşi face prezenţa Dumnezeu, cu harul şi cu iubirea sa! Învaţă-ne să acceptăm ceea ce nu înţelegem în viaţa noastră, iar peste toate faptele noastre să aşezăm mantia modestiei. Amin.