Nunta din Cana

Reflecţia duminicală

     Nu cred că există nuntă în istoria noastră care să se bucure de o notorietate mai mare decât cea din Cana Galileii, şi asta datorită prezenţei reale, fizice a unui oaspete distins: Fiul lui Dumnezeu în persoană, Isus. Nici incidentul care a făcut posibilă ieşirea lui din ascundere nu trebuie subapreciat în importanţa şi mai ales în simbolismul lui: terminarea vinului! Pr. Claudiu Dumea intitula comentariul la acest fragment din evanghelia lui Ioan cu cuvintele "O nuntă de pomină". E adevărat, dar numai parțial. De ce s-a terminat vinul? Nu ştim, dar putem proiecta câteva ipoteze verosimile. Poate pentru că nu a fost prevăzută o suficientă cantitate: era de la bun început prea puţin vin. Dacă luăm în calcul faptul că pe atunci nu se cerea confirmarea participării, putem crede că mirii s-au trezit cu prea mulţi oaspeţi. Și dacă nu ne satisfac aceste două supoziții, putem pleda pentru ideea că nuntaşii erau familiari cu băutura, veritabili consumatori de vin, iar pricina pentru care s-a topit lichoarea îmbucurătoare stă tocmai în lipsa cumpătării. Că ucenicii nu au fost resposabili pentru problema lipsei vinului e necesarmente de acceptat şi de susţinut din două motive: în primul rând nu erau încă toţi, iar apoi erau printre ei foşti ucenici de-ai lui Ioan Botezătorul, de la care în mod sigur n-au învăţat să bea, dat fiind profilul lui auster şi ascetic.

    Făcând salt peste toată această plimbare prin ipoteze şi presupuneri, un lucru este clar: ei nu mai aveau vin. Îmi place precizarea pe care o face Ioan evanghelistul: "Mama lui Isus era acolo". Şi nu degeaba! Această sublimă femeie, de un spirit de observaţie inegalabil, sesizează lipsa, şi fără să îndrăznească să formuleze vreo rugăminte, se mulţumeşte să-i spună lui Isus informativ: "Nu mai au vin". Pe Maria am avut-o înaintea noastră în prima zi a acestui an, când am sărbătorit maternitatea ei divină. Acolo mi-a plăcut să mă gândesc la invocaţia din litania lauretană: Poarta cerului, roagă-te pentru noi, parafrazând în mintea mea: Poarta care se deschide în noul an, roagă-te pentru noi! Astăzi ea se remarcă printr-o nouă calitate. Nu e numai spiritul de a vedea nevoia, lipsa, greutatea, ci de a da sfatul cuvenit. Cuvintele ei sunt memorabile: "Faceţi tot ce vă va spune!" Ea este, așa cum o invocăm, Maica bunului sfat. Sfatul e darul Duhului Sfânt. Este ceea ce nu găseşti în tine oricât ai căuta cu mintea ta, şi primeşti prin urmare în mod gratuit (sau foarte scump!) de la alţii. Însemnătatea sfetnicului în trecut era indispensabilă oricărui rege sau împărat. Astăzi auzim peste tot de consilieri. E, semantic vorbind, acelaşi lucru şi parcă totuşi altceva. Sfătuitorul îşi exercită misiunea mai ales în chestiunile spirituale ale vieţii. El nu e cel care te învaţă la şmecherii sau care îţi vinde ponturi, ci cel care îţi oferă indicaţii preţioase pentru suflet, pentru interacţiunea cu ceilalţi oameni şi multe altele de acest gen.

    Maria este o sfătuitoare prin excelenţă. Şi sfatul ei are o valabilitate incontestabilă şi pentru timpul nostru: fă ceea ce spune Fiul meu! Din partea ei avem mai degrabă tăcerea, din partea Fiului ei avem cuvintele. Isus nu săvârşeşte minunea de unul singur. El vrea şi implicarea servitorilor, adică colaborarea noastră cu el. Procedura lui are eficacitate şi va avea mereu dacă vor concura intervenţia divină şi implicarea umană.

    Bucuria e restabilită. Vinul curge spre mesele nuntaşilor. Isus îşi revelează puterea, iar ucenicii cred în el. Credem şi noi şi ne bucurăm de un Domn şi Mântuitor care vrea să se simtă bine cu noi oamenii, care este atent la bucuriile noastre și care ne dă de înțeles prin această minune că ne așteaptă în bucuria fără de sfârșit din casa Tatălui său, unde îi vom fi oaspeți de onoare. Așa să fie - Amin. 

  

    Vă doresc tuturor o duminică festivă în Domnul, cu vin bun la masă, atât în prima cât și în a doua rundă, desigur după vinul preschimbat din Taina Sfintei Euharistii.