Poveste (cordială)

 

 

Dansează cu mine!

     Când suntem tineri şi visăm la iubire şi împlinirea vieţii, ne gândim probabil la nopţile cu lună pline ale Parisului sau la o plimbare romantică la apusului soarelui de-a lungul unui ţărm. Nimeni nu ne spune că cele mai mari momente din viaţa sunt fulgurante, neplănuite şi că ele vin neaşteptat asupra noastră.

     În timp ce îi citeam fetiţei mele de şapte ani o poveste de noapte bună, am observat deodată cum mă privea fix şi îndelung cu o expresie a feţei surâzătoare. Chipurile, nu era sfârşitul poveştii atât de important pentru ea, aşa cum am presupus.

 Am întrebat-o la ce se gândea tocmai în acel moment. "Mami", mi-a şoptit ea, "mereu trebuie să mă uit la chipul tău frumos". Şimţeam că mă dizolv în faţa ei. Ea nu avea de unde să ştie în câte situaţii dificile din anii următori m-a ajutat să rezist declaraţia ei de iubire.

    Nu mult după aceea l-am luat cu mine într-un magazin foarte elegant pe băieţelul meu de patru anişori, unde sunetele unei muzici clasice ne-au atras spre un domn care cânta la un pian. Sam şi cu mine ne-am aşezat pe o bancă de marmură în apropierea lui, constatând că el era la fel de tare răpit de muzică aceea ca şi mine. Că Sam se lipise chiar de mine, am realizat numai după ce s-a întors către mine şi mi-a luat faţa în mănuţele lui mici, spunându-mi: "Dansează cu mine!" 

Da... de-ar putea femeile care se perindă  pe străzile pariziene sub clar de lună, să simtă bucuria unei asemenea invitaţii venite din partea unui băieţel cu obrăjorii durdulii şi încă cu dinţi de lapte în gură! Deşi clienţii prezenţi şuşoteau pe şleau la adresa noastră, zâmbeau şi arătau spre noi, în timp ce noi alunecam şi ne legănam în ritmul muzicii, eu una n-aş fi vrut în acel moment să-mi schimb partenerul pentru nimic şi cu nimeni pe lumea asta. (Jean Harper)

(Supă de pui pentru suflet. Pentru mame,

Jack Canfield, Mark Victor Hasen,

traducere şi adaptare din limba germană)