Mentalitate diferită

Raportul cu părinții

     Pe când Mark Twain era redactor la un ziar, a primit într-o zi o scrisoare din partea unui tânăr de 17 ani care îşi exprima lamentaţiile şi nemulţumirile faţă de tatăl său: "Nu mă mai pot înţelege cu tatăl meu. Este retras şi n-are niciun simţ pentru ceea ce este modern. Ce aş putea să fac?" De la Mark Twain a primit următorul răspuns: "Când aveam şi eu 17 ani, tatăl meu era la fel cum îl descrii pe al tău, incult şi inabordabil. Dar ai răbdare cu un om de vârsta lui, că se dezvoltă încet. Zece ani mai târziu, când aveam 27 de ani, învăţase atât de multe încât mă puteam întreţine cu el într-un mod foarte rezonabil. Şi astăzi - dacă mă crezi sau nu - îl întreb pe tatăl meu şi îi cer sfatul când nu mai ştiu ce să fac în vreo privinţă sau alta. Este uimitor câte a putut să înveţe bătrânul între timp!" 

(Reinhard Abeln, Când anii se apleacă

traducere şi adaptare din limba germană)

    Evanghelia acestei zile este una dificilă cât priveşte înţelegerea ei. Redau doar un verset din ceea ce s-a citit astăzi la sfânta Liturghie: "Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împtriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii şi nora împotriva soacrei" (Lc 12, 53). Întâmplarea descrisă mai sus nu are în sine forţa  de a ilustra sensul acestor cuvinte. Oricum, dezbinarea de care vorbeşte Isus are o aplicabilitate atemporală, şi în consecinţă ea caracterizează într-o formă sau alta fiecare generaţie istorică şi fragmentele vieţii fiecărui om luat în parte. Cine nu cunoaşte divergenţa de gândire care survine mai ales în adolescenţă în raport cu părinţii? Cine a reuşit să evite mereu discuţiile acide, certurile cu părinții? Conflictele sunt inerente pentru că mentalităţile sunt diferite. Însă dacă nu putem evita conflictul, ni se recomandă totuşi cu toată căldura să nu persistăm în el. Ni se recomanda din partea aceleiași evanghelii, din partea credinţei pe care o avem. Ne recomandă şi ne cere însuși Isus atunci când vorbeşte despre iertare. Şi facem bine să nu persistăm, pentru că viaţa cunoaşte multe schimbări și e scurtă, iar valoarea ei stă în buna înţelegere cu cei din jur, în interacțiunea armonioasă, în exprimarea multiformă a iubirii, și asta  întâi de toate şi în primul rând față de cei care sunt părinţii noştri. În privinţa aplanării conflictelor, tratatele sunt multe, psihologia e vastă și materialele sunt diverse. Eu mă mulţumesc acum să vă împărtăşesc răspunsul lui Twain, care e formulat cu o finețe și o subtilitate ironică specifică lui, dând de gândit pentru oricine s-ar regăsi, dacă nu în vârsta tânărului, atunci în modul lui de a vedea lucrurile vizavi de părinți.