Preasfânta Treime

Laudă şi preamărire

    

     Nu am găsit până acum cuvinte mai potrivite în redarea atitudinii cu care noi, creştinii, ne înfăţisăm înaintea misterului misterelor şi a tainei celei mai de nepătruns a credinţei noastre creştine, Sfânta Treime, decât cele pe care le-am citit în seminar într-un curs de teologie, şi care îi aparţin sf. Grigore de Nazians: Îndată ce cuget la Cel Unul, mă şi învăluie strălucirea celor Trei. Îndată ce îi deosebesc, sunt trimis înapoi la Cel Unul. Când reflectez la Vreunul dintre Cei Trei, mă gândesc la El ca la un întreg, iar ochii mei mi se umplu şi cea mai mare parte din ceea ce gândesc îmi scapă.

     Nu îmi propun aici să cuget la Cel unic în fiinţă şi întreit în persoane, nici să redau cunoştinţele pe care le-am adunat în seminar şi în timpul preoţiei despre Sfânta Treime, pentru că ar fi o cursă în care la final n-aş ajunge decât acolo de unde, de fapt, nu m-am mişcat mai deloc. O întreprindere intelectuală, o aventură raţională, un parcurs cerebral în misterul Dumnezeului nostru nu face decât să potenţeze mai mult misterul său. La finalul unei asemenea munci raţionale, singurul câştig cu care te-ai alege ar fi claritatea propriei ignoranţe atunci când este vorba de a vorbi despre fiinţa lui Dumnezeu.

     Nu cred că stă în menirea noastră pe acest pământ să ne consumăm minţile gândind în fel şi chip ceea ce este dincolo de orice gândire. Mai degrabă recurgem la o exclamaţie, la un cuvânt de laudă, la un cântec pe care să-l dedicăm lui Dumnezeu ca mulţumire pentru tot ce suntem, lui,Tatălui divin care ne-a creat, Fiului care ne-a mântuit şi Duhului care ne poartă spre beatitudinea, fericirea de dincolo de moarte, Domnului şi Dumnezeului nostru care pe toate le face în toţi, şi în care noi trăim, ne mişcăm şi suntem.

      O profesoară de religie, vorbind copiilor despre Sfânta Treime, le-a spus: "Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu. Cum vine asta?" O feţită a răspuns cu o simplitate admirabilă: "Înseamnă că Dumnezeu este numele lor de familie." Dumnezeu este Unul, dar nu este singur. De unde să ştim noi că iubirea este cea mai înaltă şi mai sublimă stare pe care o poate trăi omul, dacă nu de la acel Dumnezeu care trăieşte într-o absolută, continuă şi inefabilă iubire? De aceea, nu există fericire în solitudine şi niciunul dintre oameni nu poate spune că în singurătate îşi găseşte bucurie, pentru că Cel după chipul căruia am fost creaţi nu este aşa. Este o eroare, o falsitate şi o anomalie să pui că te simţi împlinit în afara comuniunii cu celălalt. 

     Dumnezeu ne vrea în comuniunea lui, ne iubeşte şi se bucură de noi. Şi noi ne simţim bine şi fericiţi cu un asemenea Dumnezeu, chiar dacă îl cunoaştem atât de puţin sau mai deloc. Îl simţim de atâtea ori şi nimeni nu ne poate convinge că viaţa noastră se desfăşoară în afara lui Dumnezeu, sau că Dumnezeu chiar nu are treabă cu viaţa noastră. Menirea noastră aici este să trăim în unire cu El făcând binele, trăind în adevăr şi admirând frumosul din creaţia care ne înconjoară şi din noi înşine. Vocaţia noastră a tuturor, fără nicio excepţie, este să-l lăudăm şi să-l slăvim pe Cel mai presus de orice cugetare.

     Înaintea Treimii celei nedespărţite: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu-mi mai adâncesc în zadar gândurile, amăgindu-mă ca aş înţelege mai mult din misterul ei, pentru că l-aş şi auzi pe sf. Augustin spunându-mi: "dacă crezi că ai înţeles ceva din Dumnezeu, atunci, cu siguranţă nu acesta este Dumnezeu". Nu fac decât să închei aceste gânduri cu o frumoasă cântare de preamărire adusă lui Dumnezeu, Te Deum.

  

   Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm,

   Pe tine, Doamne, te mărturisim.

   Pe tine, veşnicul Părinte,

   Tot pămîntul te cinsteşte.

Ţie toţi îngerii, cerurile şi toate puterile,

Heruvimii şi serafimii îţi cântă fără încetare;

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot!

Plin e cerul şi pământul de mărirea slavei sale!

   Pe tine te măreşte corul preaslăvit al apostolilor;

   Pe tine te slăveşte

   Numărul vrednic de laudă al profeţilor;

   Pe tine te laudă ceata strălucită a martirilor;

   Pe tine te mărturiseşte sfânta Biserică

   Pe toată faţa pământului,

   Pe tine, Tatăl a cărui slavă este fără de sfârşit,

   Şi pe Fiul tău, unic, adevărat şi vrednic de închinare,

   Şi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul.

    Tu eşti regele măririi, Cristoase,

Tu eşti Fiul cel veşnic al Tatălui.

Pentru mântuirea noastră

    Tu nu te-ai sfiit să te cobori în sânul Fecioarei.

Tu ai biruit ghimpele morţii

Şi ai deschis celor ce cred împărăţia cerurilor.

Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu

Întru mărirea Tatălui.

Noi credem că vei veni ca judecător,

Deci, pe tine te rugăm să vii în ajutorul slugilor tale

Pe care le-ai răscumpărat cu sîngele tău scump.

Încredniceşte-ne să fim număraţi printre sfinţii tăi

În slava Ta cerească

Mântuieşte, Doamne, poporul tău

Şi binecuvântează moştenirea ta.

Călăuzeşte-i şi înalţă-i pe ei până în veac.

În toate zilele te binecuvântăm

Şi lăudăm numele tău în veci şi în vecii vecilor.

Binevoieşte, Doamne, în ziua aceasta

Să ne fereşti de păcat.

Miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne

Fie, Doamne, mila ta asupra noastră

Precum am nădăjduit şi noi în tine.
În tine, Doamne, am nădăjduit

Şi nu voi regreta în veci.