Pe una din crucile de pe Golgota, flancat de doi tâlhari, Isus îşi consumă în dureri sfâşietoare viaţa pământească. Sângele i se prelinge pe trup şi curge pe pământ, ţâşnind din mâini, din picioare, din rânile coroanei şi ale loviturilor de bici, din toate părţile trupului său. Respiraţia îi este din ce în ce mai înceată. Se pregăteşte să strige cu puterile care i-au mai rămas. El atârnă între cer şi pământ, în văzul tuturor. Al întregului univers! Îl priveşte Dumnezeu, îl privesc oamenii. Îl privim şi ne îngrozim de ce avem înaintea ochilor. Răstignitul este lucrarea mâinilor noastre. Purtările noastre josnice, păcatele noastre repetate până la dezgust au fost cele din care s-au confecţionat şi cuiele, şi coroana, şi bârnele crucii, şi lancea. Cu ele i-am pregătit răstignirea. Am păcătuit fără măcar să ne pese, neluându-l în seamă pe Dumnezeu şi ceea ce voia de la noi. Ne îngrozim de ce am făcut. Tăcem şi suntem uluiţi de ce a fost în stare să facă Dumnezeu pentru noi.
Sub ochii noştri avem drama mântuirii noastre! De atunci, de când crucea a fost înfiptă pe dealul Golgotei, ea şi-a transformat menirea, devenind pentru toţi cei care o privesc mântuire şi viaţă. Înaintea ei ne prezentăm în această zi, aplecându-ne odată cu genunchii, întreaga fiinţă. Adorăm Crucea şi pe cel care atârnă mort pe ea! Ce moarte avem în faţa noastră! De ce preţioasă mântuire am fost făcuţi vrednici!
"Iată lemnul crucii pe care a atârnat mântuirea noastră! Veniţi să ne închinăm!" Sunt cuvinte care răsună în toate bisericiile, în momentul adorării sfintei Cruci. Venim să mulţumim Dumnezeului nostru pentru preţioasa lui mântuire, pentru Isus, pentru crucea lui sfântă, pentru viaţa pe care o iradiază spre noi!
Îl privim cu ochii noştri pe cel străpuns şi înţelegem abia acum ce valoare avem în ochii lui Dumnezeu şi cât de mare este iubirea lui către noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu