În liniştea unei odăi din Nazaret, o Fecioară este întreruptă din activitatea ei cotidiană. Odată cu ea, e întreruptă şi istoria omenirii. Timpurile, câte or fi fost scurse de la crearea lumii, se pliniseră. Dumnezeu nu doar că voia să comunice ceva lumii, aşa cum făcuse de nenumărate ori pe tot arcul Vechiului Testament. De data aceasta voia să intre în sfârşit în ea. Nu cu tumult sau cu forţă nimicitoare, ci în chipul cel mai discret şi tandru, de parcă nici n-ar fi vrut să-i deranjeze cursul. Maria, numele celei Alese, era pregătită în întregime pentru această clipă unică. Pe ea mâinile creatoare ale lui Dumnezeu o modelaseră într-un mod excepţional. Cu ea Dumnezeu făcuse o expecţie. Privilegiul de a fi plină de har îl deţinea ea şi numai ea. Dacă despre femei se spune că sunt graţioase, despre Maria trebuie să se spună aceasta în gradul cel mai înalt. Ea e gratia plena!
Cu ce reverenţă i se adresează îngerul! Era ea pentru cunoscuţii ei din Nazaret o simplă fecioară, Însă pentru arhanghel era Fecioara fecioarelor. Şi încă mai mult: Mama Fiului celui Preaînalt! Ce demnitate! Ce onoare nemaiauzită ascunsă în trupul fraged al unei fete dintr-un ţinut atât de neînsemnat pentru lumea de atunci! Poate ieşi ceva bun din Nazaret? (Ioan 1,46), întreabă retoric apostolul Natanael. Ce răspuns i-ar da Maria lui? Ce răspund i-am da noi, situaţi la distanţă istorică de timpul lui, după ce am văzut de-a lungul timpului creştin ce a făcut Dumnezeu din Maria?
Vestea îngerului depăşea cu mult puterea ei de înţelegere. Cuvintele pe care acesta le rostea răzbeau din altă lume. Sânul acestei tinere era singurul în stare să transforme cuvintele lui în realitate; de fapt, să transforme unicul Cuvânt în trupul lui Isus Cristos. Misterul acestui moment salvific, mântuitor este copleşitor. Iar Maria este în centrul lui!
În ce moment al zilei a surprins-o îngerul, când a intrat la ea în casă? Cu ce expresie sufletească a întreţinut Maria dialogul cu îngerul şi cum s-a putut citi pe chipul ei tulburarea? Cu ce gest a semnalat tot ceea ce i se părea inexplicabil pentru condiţia ei de fată? Cum şi-a continuat ziua după ce s-a retras arhanghelul Gabriel?
În sânul ei preacurat începea să crească Isus, să prindă contur uman, să se întrupeze tot mai mult. Iar în inima ei se adunau sentimente pe care noi greu am putea să le descriem vreodată, căci ele ne rămân mereu inefabile. Cât de mult a putut să însemne: "Fie mie după cuvântul tău." Ce fericiri ne-am rezerva dacă ne-am deprinde cu înţelepciunea de a prelua mereu aceste cuvinte şi de a le transforma în replica noastră curentă la tot ceea ce Dumnezeu vrea de la noi! "Fie mie după cuvântul tău" ar fi secretul Mariei divulgat de evanghelist nouă tuturor pentru o viaţă împlinită.
Astăzi ne gândim cu drag la Maria noastră, la momentul Bunei Vestiri, la ce a însemnat el pentru ea şi pentru noi toţi. O felicităm pentru că a ales-o Dumnezeu, dăruindu-ne-o apoi nouă, şi o rugăm să ne fie alături atunci când zâmbim şi atunci când lăcrimăm, atunci când îl înţelegem pe Dumnezeu şi atunci când nu-l înţelegem, atunci când din slăbiciune vrem să se facă după cuvântul nostru şi atunci când din ascultare vrem să ne fie după cuvântul său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu