15
februarie
Meditează
Ceea ce a vrut
leprosul de la Isus s-a împlinit. Ceea ce a vrut Isus de la el, nu. Discreţia,
tăcerea de care trebuia să dea dovadă cu privire la minunea vindecării lui de
lepră nu s-a văzut câtuşi de puţin. Ni-l putem imagina chiuind de bucurie, povestind
în gura mare la toţi oamenii ce făcuse Isus pentru el. Luând în calcul situaţia
lui, îl înţelegem şi pe el pentru reacţia manifestată. Cum să tăinuiască aşa un
lucru extraordinar? Şi dacă tot era unul bun, de ce să nu-l ştie toată lumea? În
zilele noastre mediatizarea, publicitatea dă valoare unui lucru. În funcţie de
ea, oamenii ajung să judece gradul de importanţă pe care îl are un eveniment
sau o persoană. Ţi se face reclamă, eşti cineva. Rămâi în anonimat, nu însemni
nimic. E aşadar corect să vrem
să fie cât mai răspândite lucrurile şi valorile. În evanghelie citim că
atunci când ne rugăm, trebuie să ţinem cont de un ambient tainic, ca să fim
protejaţi de priviri curioase şi să nu ne pese ce aprecieri ne vin din partea
lumii. Nu la fel trebuie să procedăm când e vorba de acţiuni cu caracter
social, caritativ, adică de fapte luminoase. Acestea trebuie puse neapărat în
lumină. De ce? Ca oamenii să le vadă şi să-l preamărească pe Tatăl nostru
ceresc, ne răspunde Evanghelia.
Isus vrea de multe ori să stea în ascundere. O minune provoca
multă senzaţie, iar lucrul acesta nu era tocmai ce urmărea de la oameni. Gestul
lui Isus, de a se retrage, are o valenţă spirituală pe care orice predicator
sau om spiritual o înţelege cu uşurinţă: te retragi în singurătatea camerei, în
ceasurile de seară, pentru a-l sorbi pe Dumnezeu în linişte şi rugăciune, şi
ieşi în lume, spre oameni, pentru a-l oferi pe Dumnezeul, cu a cărui prezenţă
te-ai încărcat. Fără această alternanţă, predicatorul riscă două lucruri: ori să
devină nepermis de lumesc în gândire şi în comportament, adică să nu aibă nici
o metafizică în felul lui de a fi, ori să fie un idealist, străin de problemele
şi frământările oamenilor, un visător spiritual. O imitare fidelă a lui Isus, împreunează
cele două dimensiuni și le menține în unitate.
Reţine
Un om spiritual
se retragă în singurătate pentru că îl iubește pe Dumnezeu, și iese din ea,
pentru că îi iubește pe oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu