În faţa a doi sfinţi!

14 februarie

Meditează

            Evanghelia acestei zile găseşte în viaţa sfinţilor Ciril şi Metodiu o rezonanţă aparte. Aceştia şi-au asumat întru-totul misiunea de lucrători în secerişul Domnului, câştigându-şi supranumele de „Apostolii slavilor”. Pentru răspândirea rodnică a Evangheliei, ei au aplicat o metodă (remarcăm identitatea semantică cu numele Metodiu) pe care Biserica Catolică o va promulga, cu valabilitate universală, abia în timpurile noastre, la Conciliul al II-lea din Vatican: folosirea limbii poporului în celebrările liturgice. Cei doi au oferit lumii slave traducerea Bibliei în limba slavonă și alfabetul chirilic în celebrările liturgice, comori vizibile şi astăzi.

            Adaptarea la cultura şi mentalitatea popoarelor este o capacitate pe care misionarii trebuie să o posede atunci când îşi propun să evanghelizeze teritorii care nu au auzit nimic de credinţa creştină. În caz contrar, procesul de „implementare” a Evangheliei este sortit eşecului. Această adaptare presupune primirea şi păstrarea cu respect a tuturor acelor elemente din tezaurul tradiţiilor şi al formelor de manifestare culturală care nu contravin învăţăturii creştine. Ciril şi Metodiu şi-au dat seama că evanghelia poate îmbrăca formele oricărei limbi, că liturgia care întrebuinţează vocabularul autohton fereşte cultul de pericolul rutinei mecanice, că Isus putea fi oferit oamenilor pe înţelesul tuturor. În fond, ei au aplicat la parametri majori sensul cuvintelor: „…mâncaţi şi beţi ce vor avea”, şi, îndrăznesc să parafrazez, nu ce aţi pus voi de-acasă în sacoşă. Adică, vorbiţi limba pe care o vor avea cei care vă ascultă, puneţi rugăciunea şi lauda lui Dumnezeu în expresiile şi genurile muzicale proprii culturii în care vă desfăşuraţi activitatea, nu vă echipaţi cu lucruri care mai degrabă frânează decât accelerează deschiderea oamenilor la mesajul evangheliei.

            În orice timp, indiferent că e vorba de cel al apostolilor sau de cel al marilor evanghelizatori ai perioadei medievale, conţinutul evangheliei este acelaşi: Împărăţia lui Dumnezeu prezentă în Isus Cristos care ne mântuieşte prin moartea şi învierea sa, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. În orice loc e acelaşi Isus. Limba nouă, cântările liturgice diferite, tradiţiile creştine specifice locului nu-l modifică pe Isus fiindcă el este compatibil cu orice om, de orice culoare, de orice rasă, de orice limbă. Sfinţii Ciril şi Metodiu să mijlocească misionarilor de astăzi o creativitate apostolică mereu fidelă Evangheliei.

Reţine

„Trebuie să ne fixăm privirea asupra lui Isus Cristos, comoara noastră, şi asupra sfinţilor” (sfânta Tereza de Avila).

EVANGHELIA
Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-9
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el ² şi le-a spus: "Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! ³ Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! ⁴ Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! ⁵ În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!" ⁶Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. ⁷ Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! ⁸ Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, ⁹ vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»"