Isus şi nazarinenii

4 februarie

Meditează

Eşecul lui Isus în propria localitate natală are o rezonanţă aparte. El nu e însă singular în viaţa lui. Ştim ce cuvinte a rostit despre Cafarnaum şi Betsaida, localităţi în care el „investise” cuvinte şi minuni multe…degeaba. Isus lipsise pentru o vreme din Nazaret, interval în care pentru el se petrecuseră schimbări mari: Botezul în apa Iordanului de către Ioan şi debutul vieţii publice. În momentul în care s-a întors acasă, la ai săi, avea deja oarece notorietate. Minunile îi sporeau mult renumele. Aşa nu-l cunoscuseră niciodată concitadinii lui, nazarinenii. Şi aveau să demonstreze că nu sunt deloc dispuşi să-şi schimbe tipul de cunoaştere cu privire la fiul lui Iosif şi al Mariei. În mintea lor, tabloul personalităţii lui Isus se epuiza repede în câteva repere biografice şi nimic mai mult. Cum să-şi aroge Isus pretenţia de a fi tratat altfel decât un fiu de lemnar? De unde la el aroganţa de a se da drept un profet? În faţa unei asemenea împietriri cardiace, lui Isus nu-i rămâne altceva de făcut decât să-i lase în pace şi să-i părăsească, mirându-se de necredinţa lor.

Atitudinea nazarinenilor a supravieţuit timpurilor şi este vizibilă în mulţi oameni contemporani, pentru care identitatea lui Isus nu poate să sară nicicum peste profilul lui strict pământesc. Cine vrea să-l abordeze pe Isus numai sub unghi istorico-raţionalist, acela trebuie să ia în calcul o consecinţă nefastă: părăsirea lui de către Isus. Divinitatea lui rămâne ascunsă oricărei încercări exclusiv mentale de a-l înţelege. Nazarinenii n-au vrut să creadă în divinitatea lui Isus. Astăzi, unele descoperiri „ştiinţifice” nu-i recunosc nici măcar existenţa istorică. De mirare pe ce culmi a mai ajuns şi ştiinţa pentru unii!   

Ca să-l cunoaştem pe Isus şi să-l reţinem la noi, e nevoie să ne dotăm cu credinţă. Prin cercetare biblică, prin cursuri de teologie sau dezbateri pe teme de religie, cel mult îl studiem pe Isus, dar de înţeles, nu-l înţelegem şi nici nu-l simţim în noi. Credinţa e în stare să lărgească limitele sufletului nostru şi să ne pună în comuniune cu Dumnezeu. Pentru aceasta nu e nevoie să desfiinţăm raţiunea din noi, ci doar să nu-i supraapreciem puterea sau să contăm numai pe ea.

Reţine

„Isus Cristos nu este apreciat deloc până ce nu este apreciat mai presus decât orice” (sfântul Augustin).

EVANGHELIA
Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,1-6
În acel timp, Isus a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. ² Fiind zi de sâmbătă, Isus a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: "De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? ³ Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?" Şi se scandalizau de el. ⁴ Dar Isus le-a zis: "Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui". ⁵ Şi nu a putut face acolo nicio minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.⁶ Şi se mira de necredinţa lor. Apoi, cutreiera satele din jur învăţând.