6 februarie
Meditează
Sfântul Marcu îşi
începe Evanghelia cu o propoziţie scurtă şi programatică: „Începutul
Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. Cititorul este din capul
locului informat că autorul lucrării îşi propune să redea în scris nu o
biografie umană uzuală, nu evenimente cotidiene banale, ci viaţa unui
Om-Dumnezeu pe acest pământ. Observăm că Isus interzise în mod repetat să i se divulge identitatea (cu
precădere în prima parte a Evangheliei). Interdicţia o aud atât demonii cât
şi ucenicii. Ar trebui să punem pe seama ei confuzia generală în jurul
identităţii lui Isus? Pare că nimeni nu ştia exact cine este: Irod chiar avansa
ipoteza învierii lui Ioan din morţi. Alţii difuzau eroarea cum că Isus ar fi
Ilie. Iarăşi alţii îl
plasau în rândul profeţilor obişnuiţi. Această ceaţă în jurul lui Isus s-a
perpetuat din păcate până în zilele noastre. Un profesor de filozofie avea
obişnuinţa de a-i întreba pe studenţi, cine este Isus.
Răspunsurile erau departe de a fi uniforme. Unul i-a răspuns în forma
interogativă: „Nu e cumva tipul acela care a scris Biblia?!”
La capătul Evangheliei
lui Marcu, centurionul care a asistat la moartea lui Isus, a putut să facă
afirmaţia: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu”. Ceea ce se voia a
fi tăinuit în prima parte, s-a dezvăluit în a doua parte a Evangheliei în mod progresiv,
atingând culmea în actul sacrificiului lui Isus. Ce învăţăm de aici? Un adevăr profund
pentru drumul credinţei noastre: ajungem
să-l cunoaştem pe Isus ca Dumnezeu nu la simplul contact cu minunile pe care
le-a făcut şi nici când îi ascultăm
doar cuvintele, ci abia atunci când luăm contact cu crucea şi cu moartea lui.
Fără să cunoaştem crucea şi moartea lui Isus, nu avem dreptul să ne pronunţăm
în privinţa identităţii sale.
Paul Miki şi
însoţitorii lui nu doar că au înţeles acest adevăr cristologic, ci l-au
reprodus efectiv în trupul lor, lăsându-se şi ei răstigniţi în numele Celui Răstignit.
Au murit pentru că au ştiut în cine şi-au pus încrederea, şi l-au urmat de fapt
pe acela care a spus despre sine că este Viaţa, pe Isus, pe inconfundabilul
Domn şi Mântuitor al tuturor.
Reţine
Dacă Isus n-ar
fi fost substanţial mai mult decât orice alt om, nu ar mai fi interesat astăzi
persoana sa decât pe câţiva istorici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu