A treia lumânare arde...

       Pe cărările Adventului păşind, am ajuns să ne-o facem companie de drum spiritual înspre ieslea Pruncului şi pe cea de-a treia lumânare: cea a Păstorilor. Lumina creşte din ce în ce mai mult ca să intre şi în acele încăperi ale sufletului nostru, pentru care poate încă n-am afectat pic de reflecţie. Limba germană foloseşte pentru bucuria trăită înaintea bucuriei propriu-zise cuvântul Vorfreude. Freude este bucuria în sine. Vorfreude ar fi bucuria dinaintea ei. Mai bine nu mă pot explica decât recurgând la ceea ce trăim în timpul dinaintea Crăciunului sau la bucuria copilaşilor la gândul că primesc cadouri de Crăciun, care este totuşi alta decât bucuria propriu-zisă din timpul desfacerii lor.
     Trăim acum în bucuria dinaintea bucuriei Crăciunului, în duminica numită de Biserică, Gaudete. Preţuiesc mult asemenea bucurii. Îmi plăcea mult în sat ziua hramului, însă tare îmi mai erau dragi şi zilele dinaintea lui. Nu ar fi potrivit ca sărbătoarea Crăciunului să mă suprindă fără bucuria zilelor prealabile marii ei bucurii. În doar câteva rânduleţe scrise constat cu uşurinţă o inflaţie de bucurie  care în momentul de faţă nu-i până la urmă decât pre-bucurie. Aşa vine Crăciunul în fiecare an, cel puţin pentru mine. Sunt prea multe frumuseţile exterioare şi interioare care îl anticipează şi-l împodobesc. E atâta colind, aşa o abundenţă de lumini, de gânduri bune către ceilalţi şi dinspre ceilalţi!  

     Lumânarea Păstorilor arde plăpând şi ne trimite cu gândul la acei oameni care s-au făcut primii oaspeţi ai Pruncului proaspăt venit pe lume. Nu ştiu ce anume, însă ceva din spiritul lor trebuie să luăm ca să ajungem şi noi înaintea micuţului Isus. Din moment ce îngerii i-au interpelat chiar pe ei, trebuie să fi fost ceva deosebit în sufletul acestor oameni. Săptămâna ce urmează ne oferă timp pentru a medita la asta...     

 Aseară l-am ascultat pe Ştefan Hruscă la un concert şi printre altele mi-a plăcut acest colind, relativ recent! Sper să vă placă şi vouă!