O, ce veste!

Episcopul Anton Durcovici va fi ridicat la cinstea altarelor


   Redau conţinutul comunicatului de presa de pe situl www.ercis. ro. Îi mulţumim Domnului pentru acest dar făcut Bisericii noastre locale.

COMUNICAT DE PRESĂ

Episcopul Anton Durcovici va fi ridicat la cinstea altarelor

Sfântul Părinte papa Francisc a recunoscut oficial, la 31 octombrie 2013, martiriul Slujitorului lui Dumnezeu Anton Durcovici, episcop al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi. Astfel, Preasfinţitul Anton Durcovici va fi ridicat curând la cinstea altarelor şi înscris în rândul fericiţilor şi sfinţilor Bisericii Catolice. Ceremonia beatificării va avea loc la Iaşi, la o dată care va fi stabilită ulterior.

Papa Francisc a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretele referitoare la beatificarea (proclamarea ca fericiţi ai Bisericii Catolice) a patru Slujitori ai lui Dumnezeu. Primul nume menţionat a fost cel al lui "Anton Durcovici, episcop de Iaşi (România), născut la Bad Deutsch-Altenburg (Austria), la 17 mai 1888, şi ucis din ură faţă de credinţă în închisoarea din Sighetu Marmaţiei (România), la 10 decembrie 1951".

După ce, la 30 octombrie, a participat la audienţa generală acordată de Sfântul Părinte la Vatican, având apoi o întâlnire cu cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, la reîntoarcerea la Iaşi, joi, 31 octombrie 2013, PS Petru Gherghel a mărturisit: "Suntem cu toţii fericiţi că, între sărbătoarea fericitului Ieremia şi Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, Sfântul Părinte Francisc a decis ca să fie înscris în calendarul Bisericii şi episcopul nostru Anton Durcovici, drept martir şi mărturisitor al Bisericii noastre locale. Se împlineşte astfel o dorinţă fierbinte de a-l admira şi urma pe păstorul Bisericii noastre locale pe drumul sfinţeniei. Le mulţumim tuturor celor care au susţinut cauza de beatificare a episcopului nostru, prin dorinţa şi rugăciunea lor. Dumnezeu să fie binecuvântat în sfinţii săi, iar Maica Sfântă, Regina martirilor, să privească mereu spre poporul nostru!"

Procesul de canonizare al ep. Anton Durcovici a început cu faza diecezană, la 25 martie 1997, continuând, la 8 februarie 2010, cu faza romană. La 28 februarie 2013, la Vatican, s-a dat votul afirmativ argumentării teologice a martiriului episcopului Durcovici. La 15 octombrie 2013, la Vatican, membrii Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în unanimitate, au exprimat părerea pozitivă asupra martiriului şi virtuţilor ep. Anton Durcovici.

* * *

Episcopul Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de şase ani a venit la Iaşi, unde a frecventat cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice. S-a transferat la o şcoală din Ploieşti şi, apoi, la Bucureşti, unde s-a înscris ca seminarist la Liceul "Sfântul Iosif" (1898-1906). La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma, pentru a-şi continua studiile teologice la Colegiul "De Propaganda Fide" (1906-1911). După ce a fost sfinţit preot, la 24 septembrie 1910, în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran" (Roma), s-a reîntors în ţară, la 29 iulie 1911, a fost mai mulţi ani profesor şi a activat la parohiile din Tulcea, Târgovişte şi Giurgiu. După Primul Război Mondial, părintele Anton Durcovici a ocupat diferite funcţii în cadrul Arhidiecezei de Bucureşti: vicar general al Mitropoliei de Bucureşti, rector şi profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti şi canonic al aceleiaşi arhidieceze.

La 30 octombrie 1947, papa Pius al XII-lea l-a numit episcop de Iaşi. A fost consacrat la 5 aprilie 1948, de nunţiul apostolic Gerald Patrik O'Hara, şi înscăunat, în catedrala din Iaşi, la 14 aprilie, acelaşi an. În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iaşi, episcopul Durcovici a desfăşurat o activitate pastorală asiduă, vizitând parohiile din Moldova şi însufleţind cu viaţa sa inimile enoriaşilor. La 14 aprilie 1948 a fost numit şi administrator apostolic al Arhidiecezei de Bucureşti. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate şi închis la Bucureşti, Jilava şi, apoi, la Sighetu Marmaţiei, unde, în urma bătăilor şi a înfometării, a murit la 10 decembrie 1951.

 

 Biroul de presă
Pr. Cornel Cadar