Spre vârful Zirbitzkogel (2396 m)
Muntele pe care am urcat, Zirbitzkogel, după cum se vede, nu e o colină blajină. Acolo încă mai zăbovea zăpada pe creste, sfidând soarele care bătea generos şi peste noi şi peste ea. Nu mai trebuie să conving verbal pe nimeni că noi eram chiar sus.
Pe drum am întâlnit, nu departe de proprietatea unui persoane, câteva lame simpatice. Erau familiarizate cu oamenii. Pentru vizitatorii lor au ieşit din staul şi au ţinut să vină până aproape de ei. De la ele am plecat nescuipaţi.
O lama a ţinut să fie fotografiată frontal. Pentru specia ei, trebuie să recunoaştem că e fotogenică.
Pe una din pietrele din spatele nostru a fost celebrată sfânta liturghie cu câteva săptămâni în urmă, de pr. paroh Claudiu Budău, în prezenţa a peste 400 de credincioşi. Un adevărat eveniment în natură. În imagine, împreuna cu pr. Marius Enăşel şi pr. Claudiu Budău.
O panoramă de excepţie. Un senin solemn care pune în lumină atâtea piscuri şi lasă privirea să ajungă până departe. Până în nemărginit.
Mi-ar fi prins bine un toiag de care să mă sprijin în urcare. Nu ştiu cine e domnul sculptat. Să fie primul cuceritor al acestui pisc?
Lacul Wildsee. Plăcut şi rece indiferent de anotimp, cuibărit bine în creierii munţilor.
Raze oglindite în apă. Apusul tot mai minunat în culori şi efecte luminoase.
"Am la voi o mică rugăminte: muntele nicicând să nu-l uitaţi!" (cuvinte dintr-un cântec cu un titlu necunoscut mie)
Un peisaj de poveste! Multumim de plimbarea virtuala!
RăspundețiȘtergereCu multa placere! Da, intr-adevar de poveste!
ȘtergereChiar e un peisaj de poveste si a meritat plimbarea virtuala! :)
RăspundețiȘtergereCe o fi fost mai interesant: sa fii aproape de varful muntilor sau sa cunosti secretul lor de a proteja lacul Wildsee?
Frumoase momente!
O zi placuta in continuare.
Simona
Ultimul verb folosit in intrebarea de mai sus ma duce cu gandul la Rosia Montana. Sunt printre cei care dezaproba proiectul. Natura asa cum se infatiseaza inaintea ochilor e minunata. Asa cum o preparam noi, devine de multe ori una din fata careia sa-ti intorci privirea! Va doresc sa aveti prilejul sa va bucurati de natura!
ȘtergereSunteţi de acord că nu numai Alpii austrieci, dar şi Carpaţii noştri ne oferă privelişti încântătoare, linişte şi frumuseţi de-ţi iau răsuflarea -la propriu şi la figurat, iar pe măsura ce te avânţi spre înalturi, ai senzaţia că eşti mai aproape de Dumnezeu, şi nu ai mai vrea să pleci şi să te întorci în lumea aşa-zis ‘civilizată’!
RăspundețiȘtergereUnul dintre puţinele lucruri pentru care merită să revii ‘pe pământ’, este că poţi să intri într-o sală de concerte şi să asculţi- gândindu-te la perfectiunea si, totodata la salbaticia naturii- unul din oratoriile lui Joseph Haydn (1732-1809) -“Die Schöpfung”, http://www.youtube.com/watch?v=cpUEBqz65vw, dar şi o miniatură celebră din creaţia lui Claude Debussy (1862-1918) –“Rêverie” http://www.youtube.com/watch?v=y5ot-88UV-Y.
Pentru că aţi pomenit de Roşia Montană – şi ştim ce valori are la propriu, pământul românesc, nici eu nu sunt pentru proiect (este aberant că redevenţele pe care le-ar primi statul român sunt mai mici decat câştigul firmei canadiene), şi mă gândesc că George Enescu (1881-1955) a compus cea mai mare parte dintre lucrările sale conştient de frumusetile şi bogăţiile ţării, deşi era la Viena sau la Paris, ori în lumea întreagă, concertând şi promovând ţara noastră!
Rapsodia Română nr.1 în La major, sub bagheta lui Sergiu Celibidache, este una dintre cele mai îndrăgite şi ascultate opusuri enesciene, pe orice meridian din lumea întreagă. http://www.youtube.com/watch?v=m8Y5x1N_aIg.
Personajului cu barbă şi cu toiag din imaginile d-voastră (pe care îl consider un dansator străvechi, înrudit cu dacii noştri), cred că putem să-i ‘dedicăm’ Dansuri populare româneşti compuse de Bela Bartok (1881-1945) http://www.youtube.com/watch?v=4HAIHSqiwAA, iar la ascensiunea urmatoare va trebui să-l întrebaţi dacă i-au plăcut ritmurile populare stilizate.
Sunt intru totul de acord. Admir dispozitia cu care scrieti despre muzica. Tradeaza familiaritate multa cu aceasta arta. Sunt fragmente si lucrari de muzica clasica care au menirea sa fie rapiri ale noastre din sfera contingenta. Simtim ca transcendem ce e in jurul nostru si ne afundam in stari feerice inexprimabile. Domnul are grija de noi prin atatea lucruri. Cine ar mai putea spune ca nu este nimic inaltator in lumea asta? Va multumesc! Eu voi cauta trimiterile!
Ștergere