
Locul
unde sfântul îl simţea pe Isus în propria fiinţă în modul cel mai profund, până
la contopirea cu suferinţa lui, era jertfa sfintei Liturghii. Profundele trăiri
spirituale şi extatice care se vedeau pe chipul lui Padre Pio, evlavia din
timpul celebrării ne trezesc uimirea pentru ceea de Dumnezeu a făcut din viaţa
lui şi ne cer discret şi grav să ne revizuim cu sinceritate trăirea personală a
sfintei Liturghii. Simţămintele cu care însoţim sfânta Liturghie dau în vileag
de multe ori o stare de conştiinţă delăsată, roasă de rutină şi de indiferenţă,
chiar când Isus vrea să ne întâlnească în modul cel mai intim: trupul său
euharistic. Padre Pio ne este în acest sens un avertisment şi un prilej de
examinare!
O dispoziţie lăuntrică
corespunzătoare îi permite lui Dumnezeu să lucreze cu harul său în inimile
noastre. În schimb, pasivitatea şi neimplicarea sufletească pot face să treacă
pe lângă noi multe haruri divine. Dumnezeu ne-a creat diferiţi. Privim la Padre
Pio şi ne convingem cu uşurinţă de acest adevăr. Dar pe fiecare ne-a înzestrat
cu ceva. În fiecare a pus harul său. Din fiecare vrea să facă un frate şi o
soră. Sfântul Pius să ne fie mijlocitor în a ne câştiga familiaritatea cu Isus
Cristos.
Alaturi de sf. Anton, Padre Pio este unul dintre cei mai venerati sfinti in Italia! Cred... ca si in alte locuri ... Incetul cu incetul prinde si la radacina rugaciuni in cinstea lui. Dumnezeu inca o data ne dovedeste prezenta lui in oameni. Prin ei lucreaza...sunt sfintii zilelor noastre...stele ce stralucesc in lume ... prin si in lumina divina! Padre Pio, roaga-te pentru noi!
RăspundețiȘtergere