Cu promptitudine, când e vorba de Isus

Evanghelia zilei

În acel timp, Isus a văzut un om, cu numele de Matei, şezând la biroul lui de vameş şi i-a zis: "Urmează-mă!" Matei s-a ridicat şi l-a urmat. ¹⁰ În timp ce stătea la masă în casa acestuia, au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au luat loc alături de el şi de ucenicii lui. ¹¹ Văzând aceasta, fariseii au spus ucenicilor: "Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?" ¹² Isus auzindu-i, le-a zis: "Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi. ¹³ Învăţaţi ce vrea să spună Scriptura prin aceste cuvinte: «Milă vreau, nu jertfă». Căci n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi".

 

Cititorul nefamiliarizat cu textele evanghelice rămâne impresionat de relatarea succintă a vocaţiei apostolului Matei. Acesta demonstrează o promptitudine aproape nefirească în urmarea lui Isus: „s-a ridicat şi l-a urmat”. Cum? Fără nici o deliberare? Fără să ia în calcul posibila eroare a opţiunii făcute? În lipsa oricărui discernământ sau analize? În joc era doar viitorul lui. Dintr-o bucată s-au dovedit a fi şi ucenicii pescari (Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan), însă de la un vameş era poate de aşteptat o doză de rezervă şi de cumpănire. Nimic din toate acestea! Promptitudinea lui Matei nu trebuie văzută ca o chestiune pur temperamentală sau pusă pe seama unui spirit credul. La momentul alegerii lor, ucenicii nu erau nişte adolescenţi fluturatici, visători, ci bărbaţi confruntaţi deja cu viaţa şi cu problemele ei majore.

Isus Cristos i-a cucerit în sensul cel mai pozitiv posibil al cuvântului, prin fascinaţia pe care a avut-o prezenţa lui divină, prin înfăţişarea sa solemnă, gravă şi pătrunzătoare. Putem să ne imaginăm ce privire irezistibilă a avut Isus şi ce răsunet interior a declanşat în sufletul lui Matei invitaţia: „Urmează-mă!” Era Isus cel care rostea aceste cuvinte şi nu un oarecare om! Viaţa vameşului Matei se răsuceşte complet în direcţia celui care îi va fi unic Învăţător, iar momentul chemării i-a rămas atât de săpat în memorie şi în suflet, că ni l-a lăsat în scris şi nouă.

           Pe ce criteriu l-a ales Isus pe Matei? Din răspunsul pe care Isus îl dă fariseilor, la critica acestora, cum că el stă la masă cu vameşii şi cu păcătoşii, înţelegem că Matei, din punct de vedere spiritual, nu era sănătos. Şi nici drept! Aşa fiind, el avea nevoie de Isus, de medicina lui, de vindecarea lui! Să deducem că fariseii erau sănătoşi? Textele care se referă la ei nu ne-ar permite să afirmăm aşa ceva. Însă ei credeau că sunt sănătoşi. Ce să vindece Isus în ei, din moment ce nu puteau să accepte nici o corectare? Cum să investească milă în ei, câtă vreme în centrul preocupărilor lor religioase stătea jertfa, şi nu mila? Sfântul apostol Matei, a cărui memorie Biserica o celebrează astăzi, ne învaţă că, la chemarea lui Isus, promptitudinea e cea mai bună reacţie din partea noastră. De la el mai reţinem un lucru: conştiinţa sinceră că suntem păcătoşi îi permite lui Isus să intre în viaţa noastră şi să facă din ea o lucrare măreaţă!