Evanghelia zilei
În acel timp, 43b pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea Isus, el a zis ucenicilor săi: 44 "Întipăriţi-vă bine în minte ce vă spun: Fiul Omului va fi dat pe mâinile oamenilor". 45 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvântul acesta, care pentru ei era aşa de ascuns, încât nu-l pricepeau, şi se temeau să-l întrebe ce a vrut să spună prin aceasta.
Câtă vreme succesul e
de partea noastră, ne bucurăm de multă apreciere, iar popularitatea noastră
este garantată. Când, în schimb, intervine eşecul, ne trezim în scurt timp
singuri şi abandonaţi pentru că nu mai reprezentăm nici un interes pentru
ceilalţi. Ar fi naiv şi neînţelept din partea noastră să credem că ar exista o
reţetă sau o metodă de a trăi în care succesul ar fi neîntrerupt. Multe cărţi ar
vrea să ne convingă, chiar cu exemple, de acest lucru. Însă noi învăţăm din
experienţă, fie că vrem, fie că nu vrem, că succesul şi eşecul împletesc
urzeala vieţii noastre. În plus, noi, creştinii, mai învăţăm din Biblie că până şi
eşecul este tot un mod al lui Dumnezeu de a lucra cu sufletele noastre pentru a
le purta la maturitatea spirituală.
Cum abordează Isus în faţa ucenicilor această temă? Din
perspectiva unei psihologii pur omeneşti, el alege un moment de-a dreptul neprielnic
pentru a destăinui ce sfârşit îl aşteaptă: „ …pe când toată lumea se minuna de
tot ce făcea”. Altfel spus, când audienţa lui era maximă. Cum să le fie uşor
ucenicilor, care gândeau încă foarte omeneşte, să se transpună pe un alt
registru emoţional şi să-şi facă proprie starea sufletească a lui Isus? Când
toate îţi merg impecabil, nu-ţi mai stă gândul la ceasurile negre. Ucenicii
savurau şi ei succesul lui Isus şi deja visau la onorurile care se vor revărsa
implicit şi asupra lor. Drept urmare, nu-l înţelegeau pentru că nu voiau să
simtă altceva. Numai după ce va coborî Duhul Sfânt asupra lor vor înţelege
taina suferinţei şi a morţii Fiului Omului. Însă Isus nu vrea ca ei să se
iluzioneze cu privire la viitorul său şi al lor. „Întipăriţi-vă bine în minte” este
o formulare care exprimă voinţa fermă a lui Isus ca ucenicii să fie conştienţi
de transformarea succesului său de moment într-un sfârşit scandalos şi dureros.
Multor
oameni le vine greu să asocieze divinitatea lui Isus cu suferinţa sa. Pentru
ei, aceste două dimensiuni sunt inconciliabile. Însă Isus ne-a învăţat că şi suferinţa
este un loc în care Dumnezeu se face simţit; că succesul, departe de a fi o
glorie personală, este o ocazie de a mulţumi lui Dumnezeu, iar eşecul, o
experienţă din care să înţelegem că privirea trebuie s-o îndreptăm spre
Dumnezeu care nu ne poate dori, până la urmă, decât numai binele.
Din felul cum suferim,
demonstrăm, fără cuvinte, cât de mult îl cunoaştem şi înţelegem pe Isus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu