Chipul ascuns al lui Isus

Evanghelia zilei


În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ³¹ "Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreună cu toţi îngerii, se va aşeza pe tronul său de mărire. ³² Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, ³³ şi va pune oile la dreapta sa iar caprele la stânga sa. ³⁴ Atunci împăratul va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; ³⁵ căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; ³⁶ am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine». ³⁷ Atunci cei drepţi îi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? ³⁸ Sau când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrăcat? ³⁹ Sau când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?». ⁴⁰ Împăratul le va răspunde: «Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut». ⁴¹ Apoi va spune celor din stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi! ⁴² Căci am fost flămând şi voi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi nu mi-aţi dat să beau; ⁴³ am fost străin şi voi nu m-aţi primit; am fost gol şi voi nu m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi voi nu m-aţi vizitat». ⁴⁴ Atunci îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când te-am văzut noi flămând, însetat, străin, gol, bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?». ⁴⁵ El le va răspunde: «Vă spun adevărul: ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie nu mi-aţi făcut». ⁴⁶ Şi vor merge aceştia în osânda veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică»".

Cine ar putea asculta evanghelia cu judecata finală, fără să se cutremure înlăuntrul său şi fără să se simtă răscolit în propria conştiinţă? Cine ar citi-o fără sentimentul că nu-i posibilă vreo sustragere dinaintea ei şi că orice subterfugiu este zadarnic? Isus, la capătul timpurilor şi al istoriei, îmbrăcat în maiestate! O imagine grandioasă a unei judecăţi unice și, mai ales, irevocabile. A tuturor oamenilor laolaltă şi a fiecăruia în parte! Deşi criteriile de judecată sunt cunoscute de toţi, totuşi surprizele sunt mari. Pentru împlinirea lor nu se cer capacităţi speciale, nici un anumit grad de inteligenţă şi nici o anumită dotare fizică. Fiecare le poate aplica în viaţa lui. Cine să nu priceapă ce înseamnă să dai de mâncare, să îmbraci, să vizitezi? Şi totuşi, judecata va dezvălui una dintre cele mai mari taine ale istoriei: taina ascunderii lui Isus în spatele a milioane şi milioane de chipuri omeneşti; taina identităţii lui voalate. Amândouă părţile ridică, uimite, întrebarea: „Când te-am văzut noi…?”

Pentru simplul fapt că suntem creştini, nu vom primi nici un bonus aparte. Nu este suficientă cunoaşterea lui Isus din evanghelii sau din predică. Apartenenţa la Biserică nu aduce cu sine automat accesul în viaţa veşnică. Acestea ne vor uşura intrarea, dar nu ne-o vor garanta. Ceea ce va cântări enorm va fi re-cunoaşterea lui Isus în cei mici. Însă avem privilegiul de a ști deja că el este cel pe care îl hrănim, îl îmbrăcăm și îl vizităm. Și mai avem încă ceva, şi anume responsabilitatea de a nu uita acest adevăr! Tentația de a ignora că Isus este ascuns în cei mici o învingem şi prin citirea frecventă a acestui pasaj evanghelic. La capătul ei, ne simţim asaltaţi parcă de acelaşi imperativ: acționează întocmai, începând chiar acum, pentru că miza este mare! Unul dintre mulţii sfinţi care au înţeles să aplice în viaţa lor cuvintele lui Isus din acest discurs despre judecata finală a fost sfântul pe care îl comemorăm astăzi: Vincenţiu de Paul. A fost loial unei ocupaţii mai puţin apreciată de oameni, dar preţuită la maxim de către dreptul Judecător: grija pentru cei săraci, o grijă în care a implicat suflet, inteligenţă, spirit de organizare şi multă dăruire. Cuvintele lui Isus au căpătat în viaţa lui un program pe care l-a respectat toată viaţa. Prin mijlocirea lui, să le aplicăm şi noi, mereu cu gândul la cuvintele: „Mie mi-aţi făcut”.