Ce ne-ar transfigura?

    Evanghelia acestei zile vorbeşte despre evenimentul schimbării la Faţă a lui Isus. Nu se precizează pe care munte, însă conform tradiţiei, se crede că ar fi muntele Tabor. De această zi, sau mai bine zis sărbătoare, mă leagă o amintire preţioasă pe care o am cu muntele Tabor, unde am celebrat sfânta Liturghie în cadrul pelerinajului făcut în luna septembrie a anului 2008 în Israel. Eram pe munte şi acolo puteam să reflectez la ceea ce relataseră evangheliştii despre transfigurarea lui Isus. E, cred, cel mai propice loc, pentru imaginaţie şi pentru meditaţie. Natura e frumoasă şi liniştea nu este atacată de niciun zgomot. Lumea e la vale. E la vale cu toate grijile şi vacarmul ei. Gândul că acolo a avut loc minunea transformării lui Isus la Faţă şi conversaţia cu cei doi mari ai Vechiului Testament, precum şi declaraţia Tatălui ceresc, şi că eu mă aflu exact acolo, cu trupul şi cu sufletul, imi inducea o starea de exaltare pe care o simţeam pe un fond de tăcere interioară și de bucurie incomunicabilă. 

      Ce ne-ar putea spune nouă memoria acestui eveniment din viaţa lui Isus? În primul rând că e bine să trăim în perspectiva vieţii de dincolo. Ne petrecem multe zile pe un plan pregnant profan, fără să inserăm decât foarte puțin sacru în acţiunile noastre. În sărbătoarea de azi văd o invitaţie implicită de a crea un interval mai mare pentru ceea ce are marcă spirituală. Îi admir pe oamenii care conferă atâtor acţiuni cotidiene mici semnificaţii sacre. Există în camera lor pe noptieră o carte sau un obiect care îi ajută să se transpună într-o anumită stare sufletească; există o iconiţă de pe reversul căreia rostesc o rugăciune preferată, în care îşi regăsesc sentimentele în faţa lui Dumnezeu; pe o etajeră o statuie achiziționată într-un pelerinaj care, pentru că statuia rămâne acolo, nu mai poate fi dat uitării. Toate acestea poartă în sine forţa de transfigurare a vieţii, de smulgere a ei din prea multul profan în care e aruncată.

     Este încă perioada vacanţelor. Sunt căutate locurile turistice. Este preferată de unii marea, în timp ce alții simt atracţia piscurilor. Dacă concediul cuprinde zile în care sufletului nu i-a fost oferit nici un spaţiu, nici un timp, nici o biserică, nici o mănăstire, nici o rugăciune, atunci el e sărac și nu poate decât să se manifeste așa. 

    Când mă gândesc la transfigurare, îmi imaginez acei oameni care lasă să transpară pe chipul lor seninătăţi şi linişti sorbite, alimentate din altă lume. Grația de pe chipul lor nu este întreţinută de loţiuni sau creme, ci de racordarea sufletului lor la Dumnezeu. La Dumnezeul care lucrează în noi transformarea şi modelarea noastră ne rugăm şi-i cerem să fie bucuria mai presus de orice a vieţii noastre.

    

 

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,28b-36
În acel timp, ^28b Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi s-au urcat pe munte ca să se roage. ²⁹ Pe când se ruga, aspectul feţei i s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. ³⁰ Şi iată, doi bărbaţi stăteau de vorbă cu el: ³¹ erau Moise şi Ilie, arătându-se în slavă. Ei vorbeau despre sfârşitul lui care urma să se împlinească în Ierusalim. ³² Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu el. ³³ Pe când aceştia se depărtau, Petru i-a zis lui Isus: "Învăţătorule, ce bine ne simţim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie". Nu-şi dădea seama ce spune. ³⁴ În timp ce spunea acestea, a venit un nor, care i-a învăluit, iar ei, intrând în nor au fost cuprinşi de frică. ³⁵ Atunci s-a auzit din nor un glas: "Acesta este Fiul meu preaiubit, pe dânsul să-l ascultaţi!" ³⁶ În timp ce glasul răsuna, Isus era singur. Ei au păstrat tăcerea şi în zilele acelea nu au spus nimănui nimic despre cele văzute.