Secerişul este mare
Melodia "Fields of Gold", în interpretarea Evei Cassidy, îmi place mult. Mă duce cu gândul la spicele de grâu, la lanurile imense unde persistă doar culoarea aurie, şi la capătul cărora azurul cerului se uneşte cu galbenul uniform al câmpiilor de grâu. În chiar aceste zile se petrece marea transformare a verdelui în galben. Pe lângă asta, am în minte şi timpul atât de sublim pe care îl trăiesc în aceste zile preoţii nou-sfinţiţi, în prezenţa cărora se face atât de frecvent referinţa la cuvântul lui Isus: secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Se poate vedea aşadar că secerişul este mare...
Cântecul, redat de o voce atât de cristalină, cu o emisie a sunetelor plină de emoţii nostalgice, revine cu un laitmotiv îmbietor: ne vom plimba prin câmpiile de aur. O plimbare chiar şi imaginară (spun asta pentru că una reală nu e tocmai recomandată) poate ascunde plăceri sufleteşti aparte. Nu mai apucăm sau nu ni se mai dă ocazia să pipăim cu mâinile noastre spicele, aşa cum se întâmpla în cazul bunicilor noştri, cărora această lună le rezerva o muncă specială: seceratul. Timpurile au evoluat aşa încât să nu mai avem atât de intens simţul pământului sau, mai exact, a ceea ce ne oferă el, ca noi să ne lăsăm îndemnaţi să ne ridicăm ochii sus şi să mulţumim cerului. Însă n-avem voie în aceste zile, dacă ni se oferă şansa, să trecem superficial cu vederea peste frumuseţea unui lan de grâu, fără să ne plimbăm de-a lungul lui şi să simţim că sufletul ni se descătuşează, fără să ne trecem chiar degetele peste spicele coapte, atingând prin asta direct binecuvântarea lui Dumnezeu care dă hrană trupurilor noastre, cu gândul, (de ce nu?) că din unele se vor culege boabele din care se vor pregăti ostiile pe care cuvintele liturgice sacre ale noilor sacerdoţi le vor transforma în Pâinea sufletelor noastre.
Doresc fiecărui cititor să se lase pătruns de vibraţia plăcută a sunetelor acestei melodii şi să fie înălţat sufleteşte de frumuseţea câmpiilor...aurite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu