Paşi prin Bratislava

 

 

 

 

O plimbare de câteva ore

 

 

 

   Nu voi căuta să însoţesc imaginile postate cu lungi şi plictisitoare descrieri. Mă rezum să spun că în imaginea de jos este Muzeul Armelor, desigur din Bratislava, capitala Slovaciei. Niciun turist nu evită plimbarea prin curtea liniştită a acestui muzeu. În momentul în care s-a făcut poză, turiştii au ales, pesemne, să se retragă niţel. 

  

  

 

    Bratislava este un oraş calm, liniştit. Îţi oferă prilejul, pe o zi însorită, să stai şi să meditezi, să te relaxezi şi să de desprinzi de problemele sau grijile pe care le, şi să-şi induci gândul că viaţa trebuie scutită de agitaţii febrile inutile. În partea veche a oraşului, spaţiile de plimbare sunt generoase, aglomeraţia redusă aproape până la 0. Aşa a fost cel puţin răstimpul de câteva ore, petrecut acolo.   

  



    Dunărea străbate, după cum se ştie, şi această capitală. În partea cealaltă a ei, adică în dreapta imaginii, este oraşul modern, despre care nu pot să spun nimic pentru că nu l-am vizitat. Gândind acum la apa care curgea nestingherită la vale, mă întreb: o fi ajuns ea deja pe meleagurile româneşti?

 

   Armătura afişată împreună cu steagurile trezeşte oarece admiraţie pentru valoarea ei artistică. O cioară nu-şi putea găsi un loc mai solemn de şedere decât pe coiful soldatului, de unde putea admira semeaţă priveliştea scăldată într-un soare cum n-a mai fost de luni de zile.  

   Întâmplător am surprins pe peretele acestui bloc statuia Maicii Domnului cu Pruncul Isus în braţe, flancată de doi îngeraşi. Pentru că locul nu este unul dintre cele obişnuite pentru o asemenea reprezentare statuară, am ţinut să rămână între amintirile mele legate de aceasta capitală. Slovacia este o ţară în care aproximativ 70% dintre locuitori sunt catolici.

    Nu am dreptul să exprim păreri prea multe legate de Bratislava. Timpul petrecut aici a fost atât de scurt, încât impresiile mi-ar putea fi înşelate la o a doua întâlnire cu ea. Totuţi îndrăznesc să cred că ordinea şi curăţenia observate aici, nu au fost ceva întâmplător (că ne-am fi nimerit noi imediat după ce s-ar fi măturat), ci sunt marca permanentă a acestui oraş. Străzile sunt îngrijite, trotuarele fără handicapuri, iar spaţiul, cum spuneam şi mai sus, foarte larg şi generos pentru plimbări nesufocate de mulţimi agitate de trecători.

 

     În cazul în care eşti cuprins de efuziuni sentimentale faţă de această capitală "dunăreană", chioşcul din imagine îţi dă şansa să ţi le faci cunoscute şi altora. Nu cunosc deloc această limbă, dar ce turişti ar mai fi interesaţi să afle cum se spune în slovacă: eu iubesc Bratislava, când mesajul din imagine e atât de universal înţeles?

 



În imaginea de mai jos este renumita biserică albastră. Este unul dintre pricipalele puncte de atracţie din capitala slovacă. Este dedicată sfintei Elisabeta de Tübingen.

    În interiorul catedralei Sf. Martin, împreună cu cei doi confraţi: Claudiu şi Marius. Acest lăcaş de cult concetrează evenimente deosebit de importante pentru istoria acestui popor. Aici au avut loc 19 încoronări de regi. În fiecare an, conform unei tradiţii locale, este regizată una dintre ele, cu toate constumaţiile şi pompa timpului respectiv.

 

   Partea cea mai impozantă şi maiestuoasă a catedralei: altarul. Mintea, în prezenţa unor asemenea vitralii, nu poate să cugete la lucruri banale şi de mică valoare. Ce suflet ar rezista forţei ascensionale pe care o impun sufletului acestei minunăţii arhitecturale? 

Catedrala Sf. Martin este una dintre cele mai înalte edificii ale oraşului, în interiorul şi exteriorul căreia se va mai scrie istorie.

    Nu ştiu pe cine reprezintă chipurile acestor oameni. Mă gândesc că sunt personalităţi importante ale Slovaciei. Ideea de a le plasa imaginile într-un format de poster în locuri atât de publice, precum gara, acolo unde de regulă se întâlnesc tot felul de mâzgăleli sau graffiti, mi s-a părut ingenioasă.