Îmi doresc un papă...

Gânduri în prag de conclav

     În după-amiaza acestei zile are loc, după cum se ştie, conclavul pentru alegerea noului papă. Sunt înclinat să cred că în seara acestei zile încă nu vom auzi cuvintele: "annuntio vobis gaudium magnum", şi că deci acestui conclav îi va urma cel puţin încă unul. Mă însoţeşte în aceste ore un fel de tensiune interioară pe care o datorez sentimentului plăcut că fac parte din această Biserică şi o slujesc şi, în consecinţă, înfăţişarea interioară, dar şi exterioară a succesorului papei Benedict mă interesează direct şi nu doar adiacent. În 2005 am avut inspiraţia să pun pe bileţel, la rugămintea părintelui spiritual, adresată nouă seminariştilor, numele viitorului papă. Mi-am dorit de fapt ca el să se numească Benedict. Şi m-am bucurat enorm când am auzit că binecunoscutul cardinal Joseph Ratzinger îşi lua tocmai acest nume. Citisem despre el, era cunoscut de fapt tuturor, iar alegerea lui era parcă o confirmare a unor aşteptări destul de largi în Biserică.

      De data aceasta, urmăresc biografii, impresii, păreri. Presa fierbe. Suntem ţinuţi la curent cu evenimente ecleziastice de importanţă universală, şi totuşi miezul conclavului se petrece în cea mai mare taină. Acest lucru trezeşte un mare respect şi o veneraţie aparte pentru gravitatea conclavului. Numărul cardinalilor este de această dată mare. Între ei însă este Unul pe care ochii lui Dumnezeu l-au fixat deja şi pe care trebuie să-l confirme şi voturile cardinalilor. Pe prima pagina a ziarului local apare un chip blajin de doamnă vizibil în vârstă. Sunt curios asupra identităţii ei şi citesc sub fotografie: Eleonore Schönborn, mama cardinalului de Viena Christoph Schönborn. Ea se exprimă cu privire la fiul ei şi-şi doreşte ca pe umerii lui să nu cadă greaua responsabilitate care rezidă în slujirea papală. I se pare mult şi se arată grijulie pentru puterile fiului ei. M-a impresionat figura şi răspunsurile pe care le-a dat. Că va fi fiul ei sau nu, actualmente doar Dumnezeu ştie; în interval de zile, vom şti şi noi.

    Împreună cu toţi fii Bisericii, cer şi eu lumina Duhului Sfânt asupra cardinalilor electori. Nici nu ştiu ce aşteptări aş putea să am de la noul papă. În fondul sufletului meu, mă gândesc încă cu mult drag la papa Benedict. Însă îmi doresc ca noul papă să fie un om pe chipul căruia să se citească blândeţe, bunătate, simplitate şi umilinţă, astfel încât lumea să vadă că aceste calităţi sunt marca adevăratei puteri în Biserica lui Cristos. Îmi doresc ca zâmbetul lui să fie unul cald şi dătător de mângâiere. Am făcut referinţă imediată la aceste aspecte pentru că ele vor fi primele cu care vor lua contact ochii şi sufletul meu, atunci când va apărea la Lojă, pentru prima oară în postura de papă. Îmi mai doresc ca el să fie un om al cuvintelor profunde şi mişcătoare, al mesajelor care ating inimile şi care trezesc orientarea spre Dumnezeu, un adevărat învăţător şi explicator al Evangheliei pentru zilele şi timpurile noastre. Îmi doresc să îi văd des mâinile împreunate şi chipul învăluit într-o pietate de copil inocent. Îmi doresc să-l vestească pe Isus Cristos cu entuziasm şi cu o tonalitate deschisă, puternică, cuceritoare, ca pe Domnul divin pentru care şi întru care merită să trăieşti, să suferi, să te schimbi, să iubeşti şi să faci totul pentru a nu-l pierde. Îmi doresc să aibă o evlavie deosebită către Fecioara Maria şi rugăciuni frumoase la adresa ei. Îmi doresc ca în acţiunile lui să se vadă cât de nezdruncinat este adevărul credinţei creştine şi cât de vie prezenţa lui Isus. Îmi doresc ca el să nu aibă parte de suferinţele interne care l-au consumat pe predecesorul său, Benedict. Îmi doresc ca din sufletul lui să se reverse asupra întregii Biserici iubirea paternă şi infinită a Tatălui divin, ascultarea şi spiritul de sacrificiu al Fiului său şi farmecul darurilor Duhului Sfânt.

     Va începe peste câteva ore conclavul. Suntem în spirit împreună cu cardinalii, în rugăciune către Dumnezeu şi către Preacurata Fecioară Maria, Maica Bisericii. Să ne binecuvânteze Dumnezeu cu un papă după inima sa milostivă şi iubitoare. Ioan al XXIII-lea a fost supranumit papa bun, Ioan Paul I, surâsul lui Dumnezeu; Ioan Paul al II-lea, papa grande, Benedict a primit recent supranumele papa umil. Ne lăsăm surprinşi de ce fel de papă ne pregăteşte Dumnezeu de această dată.