Luna februarie

Sentimente şi trăiri

     Se încheie în aceasta zi o lună încărcată cu evenimente multiple, cu trăiri intense pentru mine, aici, în Austria şi acasă, în România. Această ultimă zi rămâne fără îndoială în memorie ca ziua în care sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea îşi încheie solemn potificatul său. Trăim în calitate de catolici şi membri ai Bisericii Romano-Catolice în simfonia acestor evenimente ecleziale marcante, pe care le vom aşeza pe rafturile privilegiate ale memoriei noastre şi le vom preda pe viu generaţiilor care ne vor urma. În această seară voi rosti pentru ultima oară, cu o atenţie aparte, în rugăciunea euharistică, cuvintele: "cu sfântul Părinte, papa Benedict al XVI-lea", puţin înainte de încheierea oficială a pontificatului său, la ora 20.00. Cuvintele pe care le-a rostit ieri la audienţa finală exprimau certitudinea că el, în ascunderea vieţii în care urmează să intre, rămâne mai departe al Bisericii cu tot ceea ce poate să ofere din bogăţia lui sufletească şi spirituală. Mă bucur astăzi mult pentru magistrala învăţătură oferită atâtor oameni obsedaţi de a înfiera şi denigra figura unui om care se prezinte înaintea lor îmbrăcat cu simplitate şi adevăr, cu puterea slujitorului lui Cristos.

    Luna aceasta îmi este semnificativă pentru că într-una din zilele ei a orânduit Dumnezeu să încep să exist şi să văd lumina acestei lumi. Nu mi-a plăcut niciodată că este tocmai această lună, însă am înţeles că este lucrul cu care trebuie să mă resemnez fără să stau pe gânduri, pentru că neschimbabil este şi rămâne acum şi pururea. Faţă de alţi ani, am putut să mă bucur în compania atâtor oameni minunaţi şi dragi mie, de o săptămână de vacanţă, pentru care îi mulţumesc Domnului şi tuturor celor pe care i-am întâlnit.

    În ultimele zile ale acestei luni am putut să ascult ciripitul păsărilor în orele dimineţii. Era ceva atât de proaspăt în cântecul lor după lunile de iarnă în care nu s-au auzit deloc. Au revenit puţin cam repede, deoarece încă mai este zăpadă şi temperaturile coboară sub 0 grade. Ciripitul lor îl văd ca pe o cerere matinală insistentă de a se îndepărta iarna pentru a face loc primăverii. Am lăsat să se înţeleagă mai sus că nu agreez această lună a anului, asta şi pentru motivul că e marcată de instabilitate termică, de zvâcniri primăvăratice şi de neaşteptate ricoşeuri de zăpadă. Întorcându-mă de acasă, m-am bucurat prin inima ţării de temperaturi de peste 10 grade, sub un soare puternic şi triumfal, ca să intru, câteva ceasuri mai târziu, într-o rafală de ninsoare în Austria. Însă luna se încheie în câteva ceasuri şi cu toţii ne bucurăm de începutul primăverii, de zile deosebite precum 1 martie, 8 martie, de abundenţă de gânduri şi urări frumoase, de mărţişor (l-am primit în ţară anticipat!), de flori parfumate (cine ar lăsa să treacă primăvara fără să inspire adânc parfumul inconfundabil al unei zambile?), de soarele din ce în ce mai cald, de natura care se îmbracă într-un verde din ce în ce mai intens.
     Dar pentru toate acestea, e necesar tranzitul prin această lună. Tot în cuprinsul ei începem, aproape de fiecare dată, timpul Postului Mare, păşind pe un drum de cruce spre lumina pascală. Pentru toate cele simţite şi trăite, am motive să-i mulţumesc Domnului. Să ne bucurăm de o primăvară minunată!