Noapte de vis!

Noaptea Naşterii Pruncului Isus

     Aş vrea să nu fiu altceva în această Noapte sfântă a Crăciunului decât un visător, care se desprinde uşor de pe pământ şi pleacă cu gândurile înapoi în negura istoriei.

Aş vrea să plec cu toate cântecele pe care le ştiu, dedicate Pruncului, şi să zbor deasupra veacurilor într-o bucurie frenetică, însoţit în mişcarea mea zburdalnică de îngeri jucăuşi, veseli şi plin de entuziasm celest.

Aş vrea să fiu însoţit de acei îngeri care în acea Noapte sfântă a venirii Pruncului divin, n-au rezistat să stea în cer, pentru că n-au vrut sub niciun chip să rateze ceasul miraculos al întrupării Fiului Celui pe care ei îl adoră neîncetat.

Aş vrea ca în această Noapte să fiu dezlegat de toate grijile mele pământeşti, de tot ce mă leagă de această lume şi de nevoile ei, de toate neputinţele şi nesiguranţele mele, de neajunsurile şi resemnările mele.

Aş vrea să fiu liber în zborul meu în timp, cu gânduri din ce în ce mai înălţătoare şi cu o inimă pătrunsă de o lumină pe care să o simt crescândă în mine cu cât mă apropii de acea clipă care a însemnat pentru omenire împlinirea timpurilor.

 Aş vrea ca, sub călăuzirea angelică, să ajung eu însumi deasupra Betleemului cel de altădată, să-l privesc cu uimire şi să caut ca un copil, pe drumurile lui, prin curţi şi pe lângă case, locul unde a catadicsit Fiul celui Preaînalt să se aşeze pe pământ pentru prima oară cu trupuşorul lui gingaş.

 Aş vrea să am ochii larg deschişi şi să zăresc grajdul din afara Betleemului şi să mă apropii de el cu paşi repeji şi nerăbdători, ca spre comoara comorilor, cu inima bătând puternic şi cu glasul adâncit într-o tăcere sacră, să îngenunchez în pragul lui şi aşa să păşesc înăuntru spre Lumina lumii.

 Aş vrea să-l am eu însumi în faţa mea pe dumnezeiescul Copilaş, iar ochii mei să se topească de admiraţie în faţa preafrumosului Dar din cer, cuprins în braţele iubitoare ale Mamei sale dragi, Maria.

  Aş vrea să stau acolo în faţa lui şi să mă bucur împreună cu păstorii, în compania muzicală a îngerilor, sub privirile lui Iosif, şi să-i cer Tatălui lui să oprească mersul timpului ca să nu se mai termine ceea ce trăiesc şi simt.

   Aş vrea să stărui înaintea lui într-o adoraţie tăcută şi reculeasă; să îl rog să-mi deschidă inima şi să o facă mai bună, mai luminoasă şi mai frumoasă, mai simplă şi mai inocentă; aş vrea să-i pun la picioruşe pe toţi cei ce-mi sunt dragi, pe cei pe care-i cunosc, pe cei care au intrat în viaţa mea, mi-au înfrumuseţat-o şi au asistat-o!  

   Aş vrea să văd ochişorii Pruncului, să-i aud cu urechile mele gânguritul şi să-i suprind zâmbetul suav şi candid, dulce şi mângâietor, şi să mă bucur, să cânt, să tresalt şi să jubilez pentru că e Noaptea Sfântă a Naşterii lui, a lui Isus. În Noaptea asta de vis vreau să fiu un visător care nu ţine cont de timp şi de spaţiu!
   Aş vrea să văd bucuria oamenilor de pe pământ, a celor pentru care cerul se deschide, şi cântecul lor care să unească toate vocile oamenilor într-un cor imens, acompaniat de însuşi corul îngerilor, care strigă: Gloria in excelsis Deo!

   Aş vrea, aş mai vrea multe...

   Mă pregătesc să celebrez sfânta Liturghie din Noaptea Crăciunului. În sufletul meu îl implor pe Isus să coboare, să coboare indiferent ce găseşte în el. Îl invit să mă facă părtaş în spirit de tot ce îmbucură sufletul meu, de tot ce s-a petrecut cu El în acea Noapte sfânta în Betleem, ştiind că nimic de pe acest pământ nu mă poate îmbucura mai mult! Amin.