Măreţia unui om
Mă uit în calendarul nostru şi parcă nu-mi vine să cred că citesc numele papei Ioan Paul al II-lea, cu rangul de fericit. E în rând cu sfinţii şi fericiţii din cer. El, iubitul papă al secolului 20 şi al începutului de mileniu, este în calendarele noastre pentru a fi venerat, pentru a fi rugat, pentru a i se implora mijlocirea, pentru a i se imita virtuţile. E parcă încredibil! Și totuși atât de adevărat. Când eram mic, mereu trăiam cu impresia că sfinţii nu pot fi decât cei dinaintea noastră, oameni de care ne distanţează generaţii întregi de oameni, care au avut alte împrejurări istorice, alte condiții, alte modalități de sfințire. Fericitul Ioan Paul al II-lea nu e din trecut, nu e dinaintea mea, așa încât să-l pot cunoaște doar din mărturii și din scrierile lui. Eu și toți oamenii care ajung cel puțin până la 9-10 cu numărătoarea anilor de viață l-am văzut viu, i-am ascultat cuvântul, i-am simțit atitudinile, i-am urmărit mișcările, i-am savurat zâmbetele, am primit binecuvântările lui apostolice, ne-am lăsat uimiți de entuziasmul, energia, popularitatea, evlavia,...sfințenia lui. Era între oameni, era al oamenilor, cu oamenii, și totuși nu la fel ca orice alt om. Ne bucurăm să-i vedem chipul nu atât ca fotografie, ci ca icoană. Ne înduioșăm văzându-l în atâtea ipostaze în care din el se revărsa iubire. O iubire care venea prin intermediul lui spre noi din altă lume, din lumea lui Dumnezeu, din însuși Dumnezeu.
Ne încântă să știm că avea așa o iubire mare pentru sfânta Fecioară Maria, că în brațele lui a primit copiii, că a fost starul cel mai mare al tinerilor, adunând milioane în jurul lui, că în intonația lui caldă găseam mângâiere toți oamenii, indiferent de condiție, indiferent chiar de religie.
Un om contemporan nouă, o oglindă a chipului lui Isus Cristos, un purtător de cruce în sensul propriu și figurat, un om de rugăciune, un om pentru oameni și pentru Dumnezeu. Pe el îl admirăm astăzi, îl venerăm, îl rugăm pentru noi, și-i cerem să ne însoțească pe cale, pentru ca drumul nostru să ducă acolo unde îi este acum locuința veșnică!
Fericite Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi!
A fost plin de carisma si a stiut sa ne daruiasca ceea ce avut ca har. Gestul sau de a saruta pamantul fiecarei tari la scara avionului a impus mult respect si nu poate fi uitat de niciun popor.
RăspundețiȘtergereEl a facut descrierea cea mai frumoasa pentru tara noastra, de altfel, "draga lui" cand a comparat-o cu gradina Maicii Domnului.
Credeam ca vizita lui la Bucuresti are insemnatate numai pentru noi romanii, dar am inteles ca valoarea ei e mult mai mare cand preotul din Praga a descris-o enoriasilor atat de frumos si profund incat se poate gasi in aceasta vizita un model pentru o misiune bine indeplinita.
Sa speram ca el va fi inscris cat mai curand in randul marilor sfinti.
Gandurile dumneavoastra sunt o completare frumoasa la putinele mele cuvinte scrise despre marele Ioan Paul al II-lea. Nu pot fi insiruite toate activitatile si toate opera pe care le-a realizat acest om. E interesant ca preotul din Praga a vorbit despre vizita lui la noi. Speranta pe care o aveti o impartasesc si eu: sa fie inscris in randul sfintilor! Cu bucurie!
Ștergere