Încheiere

Pornisem în această lună cu o rugăciune în care voiam să cuprind toată natura într-o mişcare dinamică şi plină de entuziasm, şi aşa împreună să pornim cu toţii spre altarul Mariei. Nu ştiu cât am reuşit de la acea primă zi a lunii mai şi până în ceasul acesta final să zăbovesc în faţa ei. Despărţirea de această lună nu înseamnă nicidecum despărţirea de Maria. Nu. Vom rămâne cu Maria.
Cum să ne despărţim de cea care ne este preadulce Mamă?
Cum să ne lipsim de gingaşele ei mângâieri spirituale?
Cum să pierdem din ochi puritatea ei angelică?
Cum să ne iasă din urechi tăcerea ei divină şi păstrătoare de mistere?
Cum să suferim mai departe fără să ne ataşăm de ea, cea Îndurerată?
Cum să simţim intervenţiile lui Dumnezeu în viaţa noastră, fără Cea căreia Cel Atotputernic i-a făcut lucruri mari?
Cum să ne dezvoltăm simţul pentru artă, fără ca să avem în faţa ochilor capodopera creaţiei?
Cum să învăţăm să păstrăm harul divin în noi, fără să privim la Cea plină de har?
Cum să găsim putere să ne ridicăm din cea mai urâtă imoralitate, fără sprijinul mâinilor ei?
Cum să simţim gustul paradisului încă de pe acest pământ, fără prezenţa ei iubitoare?
Fecioară Preacurată şi Mamă ocrotitoare, îţi mulţumim pentru tot ceea ce faci pentru noi şi din noi. Cuprinde-ne în braţele tale pe toţi şi fă ca împreună cu tine să parcurgem luna Inimii Preasfinte a Fiului tău şi celelalte luni pe care le mai are acest an, cu bucuria şi mândria că suntem copiii unei aşa minunate, scumpe, delicate şi iubitoare Mame. Amin.
Cata dreptate aveti ! . . . Nu vom fi despartiti de MARIA, MAICUTA NOASTRA, pentru ca EA e mereu aici, in inima noastra... voi reveni, ma grabesc la... MARIA...
RăspundețiȘtergere