Ţie, Fecioară Marie!

Luna mai

Regina lunii mai, roagă-te pentru noi!

     

Aş vrea să-ţi aduc în cuvinte alese cântare, preafrumoasă floare între flori a lunii mai, Fecioară şi Mamă, Marie, 

Aş vrea să mă plimb prin sufletul meu şi cu grijă să caut și să strâng din el tot ceea ce poate să aibă mai frumos şi mai nobil, mai curat și mai înălțător, mai gingaș și mai suav, mai poetic și mai înduioșător, și să pornesc spre tine cu un buchet mare în brațele mele.

Aș vrea să merg spre tine dansând în sufletul meu și lăsând să-mi salte pașii pe cale, asemenea unui copil copleșit de euforia frăgezimii vieții.

Aș vrea să cer petalelor să se desprindă din copaci și păsărilor să se ia după mine,

Aș vrea să pornesc în procesiune cu toată natura și cu un șir crescând de oameni, tineri și bătrâni, copii, mame și fecioare.

Aș vrea ca din gurile noastre să răsune cele mai frumoase laude și imnuri care să inunde toată zarea, 

Aș vrea să pășesc sfios în fața altarului tău și, ajuns înaintea ta, Preacurată, să-mi desfăt privirea ochilor în puritatea ta dumnezeiască, să sorb zâmbetul tău matern, milostiv și iubitor, venit din cealaltă lume.

Aș vrea să-mi vină pe buze tot ce au putut să rostească mai sfânt și mai înălțător despre tine, scriitorii, poeții și sfinții, să plutesc printre nenumăratele podoabe muzicale pe care artiștii, în îndelunga contemplare a neasemuitei tale frumuseţi, ți le-au dedicat ție.

Aș vrea...le-aș vrea pe toate astea și încă multe altele, și tot aș fi departe de a le vrea pe toate câte le  meriți tu, Marie. 

      E început de lună mai. E luna închinată ție, Fiică predilectă a Tatălui ceresc şi capodoperă a creaţiei sale. Florile se îmbulzesc să umple pământul, iar mie îmi vine să cânt: "Floare mai frumoasă pe acest pământ, ca Fecioara-aleasă nu a fost nicicând". Parfumul tău îl inspiră mii şi mii de rugători prin toate bisericile şi sanctuarele; buzele curate ale copiilor îţi repetă de nenumărate ori: "Bucură-te, Marie!"...creştinii te cântă pe tine, Mama lor iubitoare. 

Cu ei împreună, lasă-mă să te cânt şi eu! Nu mi-e vrednic sufletul de apropierea ta şi ştii prea bine că nu din inimă curată, ci, dimpotrivă, pătată, ies aceste cuvinte. Cuprinde-mă totuşi şi pe mine, Fecioară şi umple-mă de bucuria angelică de a-ţi implora mijlocirea şi puterea, alinarea şi mângâierea, iubirea şi vindecarea pe care tot cel care îşi îndreaptă privirea spre tine, le primeşte din sânu-ţi cald, cu nesaţ. 

Aşa voi putea vedea în ochii tăi cerul cristalin care se coboară peste mine şi care nu mă lasă să mă înrădăcinez şi să mă pierd în efemerul acestui pământ. 

Aşa voi putea simţi în îmbrăţisarea ta fericirea mai presus de orice cuget a paradisului, despre care să nu mai încetez să vorbesc până când mijlocirea ta mă va face cu totul un fiu al cerului. Amin.